Veniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba vremii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inime curate,
Căci știm primi cu-adâncă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Le văd trecând în zori de zi,
Spre piețe zgomotoase, sau servicii,
Așa le știu de când mă țiu,
În voluptatea unor vicii.
Le văd cum duc ispite grele,
Oricum ar fi sunt ochi ce văd,
Acele oboseli latente,
Ce te-nfioară uneori....
Veniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci vă primim cu sfântă omenie,
Cu vin Cotnar, și pâinea...
În mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism nedezlegat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Și multe vieți ce-au sucombat.
În mine port în gesturi de maimuță,
Un dor nestins să sar în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,...
Port în mine sita lumii mereu nouă,
Care cerne neguri din sclipiri de rouă,
Port nădejdea vremii către alte stele,
Strecurate-n spuza cântecelor mele.
În mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism ce-a eșuat,
Cu zbuciumul înfricoșat,
Adeseori acum uitat.
Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În largul drumului de...
Prin păienjeniș de drumuri,
Caut drumul meu din ochi,
Pricăjit, muiat în fumuri,
Pere-un cântec de deochi.
Deochiații stau la mese,
De isteți aruncă gluma,
Ce mai vine cu „dulcese”,
Care nu mai prind acuma.
Clasicismul e o...
În mine doarme-o epocă de piatră,
Tot zbuciumul care-a urmat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Adeseori acum uitat.
Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În...
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.
Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....
Când dor abia vândut visării
Visam să fiu un simplu om,
Simțeam cum valurile mării,
Îmi scaldă frunzele din pom,
Vibrând în mine dulci avânturi,
Treceam prin lume simplu om.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă gândirii iar lumina,
Să repictez o catedrală,
Redă-mi suplețea genuină,
Să zbor în pusta siderală.
Redă-mă-n...
Așa ne știe lumea dar mâini o să admire,
Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe...
Fereastre lumii stau deschise,
Spre veșnic țărmuri rotitoare,
Cum o poiană de narcise,
Ne-ncântă ochii a mirare.
Din sticla lor reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Dezvăluind acum minciuna,
Care-a vrăjit toți pământenii....
Stau dor în prag de vis, vibrând iubirea-n pară,
Cum arămește-n seri, pădurea solitară.
Poiene foșnitoare, din umbre beau lumini,
De te pătrunde-un farmec, ce face să te-nchini.
Minune de icoane în roiuri se ivesc,
Spoind apusul zilei cu...
Stau dor în prag de vise, când simt că mă reschimb,
S-admir cum arămește amurgul soare nimb,
Altarul inundat de umbre bând lumini,
Apusul cu splendori, icoane să te-nchini.
Apoi jocul se stinge cu un ecou profund,
Când stele de când...
Chiar de mugurii dau floare,
Fermecați de primăveri,
Eu sunt lumii călătoare,
Iarnă care caut veri.
În grădina vieții mele,
Multe ramuri moarte zac,
Ploaie neagră de surcele,
Zilnic prind să mă desfac.
Repictez a lumii...
Dâra mea încet străbate,
Nor albit albastrul zării,
Nu-i bine-n singurătate,
Chiar de ești luceafăr mării.
Valuri oricât sunt de valuri,
Legături au în afunduri,
Chiar când leneșe bat maluri,
Nu-s decât furtuni pe gânduri....
Dragă mi-i țara cu datini străbune,
Zidită-n istorii de armii române.
Dragi îmi sunt Domnii cu vise-ndrăznețe,
Sfinții ctitorind minuni Voronețe.
Dragă mi-i țara carpaților sfântă,
Ce-n zarea lumii din doină cuvântă,
Dragi îmi sunt...
Plâng copii pe drumuri în Biafra surdă,
Pâinea n-o mai știu, nici lapte nici urdă,
Foamea e-n orbite, crește globii mari,
Burțile răsună, hoardă de tătari.
Surdă omenire care urci rachete,
Cum de lași să moară un popor sub soare?...
Veniți uniți din toate colțurile lumii,
La noi în august că e sărbătoare,
Veniți ca să stârpim durerea vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți să ne vedeți războiul vieții,
Cum trece munți de soare și ape în pânzeturi.
