Iubirea mea, de patimi plină,
Strunită-n dorul de izvoare,
Ogoaie setea de lumină,
Când stăruie, în vechi ponoare.
Dar, de cântarea mea nu lasă,
Ispita unor noi altare,
Retras, în sinea mea acasă,
O dau pierzaniei, când doare.
Abia cuget, cugetarea,
Când, cuprins de vâlvătaie,
Furtunos, cum urlă marea,
Urlu, strigăt de bătaie.
Cine știe, să-mi descrie,
Ochii stinselor abise,
Versul ars, de poezie,
Setea dorului, de vise?
Cine știe, să mângâie,...
Redă-mă soartă, iar iubirii,
Să sorb, suflarea tinereții,
Redă-mi în patimi, taina firii,
Redă-mă mie, iar vieții.
Redă-mă noapte, iar lumină,
Să leg privirii, cutezanță,
Redă-mi suplețea genuină,
Redă-mă mie iar, speranță....
Dulce-i raza de lumină,
Răzvrătită către mâine!
Visul meu care-o alină,
E să-i coc din alge pâine!
Râuri duc în jos pâraie,
Umplând lacuri săltărețe!
Visul meu le cerne ploaie,
În câmpii când ard fânețe!
Vremea nobil-a...
Vremea troienește drumuri,
Oglindite-n gânduri clare,
Cum se pierd adesea râuri,
Ce străbat până la mare!
Tulburate visuri seacă,
Cetățui de ani lumină,
Când cu umbra lor săracă,
Mai îmbracă vreo ruină!
Nici iubirea nu mai...
Mă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar până-i caut rime-n telc,
Zorind îi primenesc lumina!
Atâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată!
Eu o ascult cum înfioară,
Aceiași sfântă desfătare,
Până lumina ei stelară,
Aprinde-n suflete alt soare!
Ce simte tomna când te pleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină,
Când clipe-n ramuri mai petreci,
Cu dorul setei de lumină?
Acolo-n coaja ta rotundă,
Sub riduri plângi iubiri pierdute,
Dar cum ții firea larg profundă,
Treci culmea...
De la o vreme uit pe drumuri,
Alaiuri gândurilor clare,
Speranțe luminând tărâmuri,
Din lumea mea spre altă zare!
O minte slabă îmi tot seacă,
Comori de vise și lumină,
Iar lumea-mi risipită joacă,
In jurul meu ca-ntro ruină!
Sunt umbre care mai preling,
Conture de lumină,
Dar care-apoi ușor se sting,
În neguri și rugină!
Sunt umbre care mor târziu,
Oneste și curate,
Dar toate-n patimi de sicriu,
Se pierd în rânduri toate!
Toamne-n dragoste târzii,
Niciodată nu strâng poame!
Geniale-n poezii,
Par ruina unor drame!
Primăveri când pe la porți,
Bat lumina în frunzare,
Amorțite-n triste sorți,
Se mai ogoesc cu soare!
Apropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi, pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți, poeme,
Și orgi, din cetine de brazi!
Vioi, visăm cu ochii minții,
Și-n dor spoim, cupola țării,
Și ce sfioși ne sunt părinții,
Că-mpodobim altarul...
După April, cu zări striate,
Un Mai, posac și plângăreț,
Dezlănțuit din mări ciudate,
A smuls coroana lui de preț!
Murați, în farmece de Mai,
Visăm, că vremea ne e bună!
O..., Primăvară, dulce rai,
Noi, ce-am făcut, de vii...
Dorm..., strămoși-n vise stranii,
Sub a păturilor veacuri,
Dorm..., alături și dușmanii,
Răvășiți, ca niște leacuri!
Lumea..., după ce nu-i lume,
S-oglindește-n vreo idee,
Din tulpina unor nume,
Lăstărind, să-nalțe zmee!...
Când se stinge un mileniu,
Ca un ins, din soarta lumii,
Visul lui, s-alege geniu,
Trupu-i searbăd, roză humii!
Anii lumină, ce-i creștem încă,
Să-i cinstim, cum se cuvine,
Soli, ai păcii-n trai și muncă,
Nimb de glorii-n strai de...
Din ramuri tinere mă trag,
Sfios, spre rădăcină,
Ca din adâncuri să propag,
În primăveri..., lumină!
Depinde, depărtarea tu singur cum ți-o faci,
Să fii apropierii, eternul lumii vraci,
Ce prinde-n mână stele, ce-abia se intuiesc,
Aprinderii de sori, ce-n raze biruiesc.
Căci viața noastră este, un haos trubadur,
Ce stă în previzibil,...
Profet, visând la ce rămâne,
Eu, las în urmă, dulci repere,
Cum soare nou, topit în grâne,
Visează, vremea altor ere!
Și mi-i teamă că lumina,
Pe care azi o strâng din sonuri,
Nu va-nflori cu spor grădina,
Lumii de mâine, cu-alte...
Noaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
Din țara Doinei, mă desprind,
Plăieș bălan, de poezie,
Sprințar la drum, cu un colind,
Eu..., semăn vremii, armonie!
Din arșiți grele mă desprind,
Arcaș..., cântării ideale,
Vestind din piscuri de coline,
Lumina..., strălucirii sale!
