În țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Din bine din greu,
Prin valuri înot,
Să-nnalț țărmul meu,
Din neguri cum pot!
Din larguri eterne,
Leg ploi în pustiu,
Din inimă cerne,
Natura să scriu!
Din roza-i se-mbină,
Iubirea de neamuri,
Ca ochii-n lumină,
Prin...
Ce cauţi unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Şi unde păsările-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?
N-auzi cum frunzele-n poiană
Şoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hârjoană
În umbr-adâncă de păduri?
În cea oglindă...
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe...
Nu e steluţă tremurătoare
Să nu gândească în drum de nor
La altă steauă strălucitoare,
La alt amor.
Numai o viaţă pe gând de moarte,
Numai o frunte ce-a-ngălbenit,
Numai un aton fără de soarte
Nu e iubit.
Galbena steauă fără...
Sus în curtea cea domnească,
La domnia din Bârlad,
Şade tânăr domnul Vlad ¬
Sub căciula-i ţurcănească
Pe-a lui umeri plete cad.
Astfel şade trist şi rece
La ospăţul luminat
Din domnescul lui palat,
Cu priviri crunte şi rece,...
Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze
În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept
Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.
Ca o zână din poveste ea e naltă şi uşoară,
E...
Simt, materia în sine,
Cu eterna ei mișcare,
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare, dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare?
Nu cresc ierburi chinuite,
Frământate, de copite?
Cum mișcarea, de la sine,...
Simt..., materia în sine,
Cu eterna ei, mișcare.
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare..., dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare?
Nu cresc, ierburi, chinuite,
Frământate, de copite?
Cum..., mișcarea, de...
Sună, suflet de lumină,
Orga ta, de cântece și dor,
Sună, cât mai sună plină,
Lira ta, rapsod nemuritor.
Cântă, vremile cu soare,
Apele, în ritm de simfonii,
Omului, fii înălțare,
Gând isteț, și zbor, spre galaxii.
Curgeți, valuri de lumină,
Peste oaze, omenești,
Poate, traiul, o să țină,
Tinereți, ca în povești.
Curgeți, valuri de lumină,
Pe destinul meu, pribeag,
Poate, doruri, fără vină,
Mă-ndrăgesc iarăși, cu drag.
Curgeți, valuri...
Dacă..., clasicul etern,
În lumina ta, îl cerni,
Printr-o lume de moderni,
Nu cumva..., ești nou etern?
E un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,...
Când nu mai poți sluji, oricui,
Tu..., dă-te din cărare,
Povară să cazi, nimănui,
Cu zilele-ți amare.
Mai bine, lasă-n urma ta,
O floare, în grădină,
Cânva, doi ochi, vor regreta,
Firava ta lumină.
Sunt..., o rază de lumină,
Spiralată, către mâine.
Sunt..., un vis de gospodină,
Ce coace din alge, pâine.
Sunt..., un fluviu, care taie,
Veacul, marilor ogoare,
Norul, care varsă ploaie,
Spicul holdei, sporitoare.
Sunt...,...
Adorată, divină,
Poesis.
inima ta bună,
strânge toată,
dragostea lumii!
Lira mea suie pe cale.
Toți alergăm la,
țărmurile tale,
însorite.
Orga ta duioasă,
ne cântă, ne cheamă,
universul inimii,
epopei,
de,
Pace!...
Geana nopții, semi-clară, iscă, creasta dimineții,
Pe câmp, somnul, încă joacă sub pleoape, vraja vieții,
Dar, conture de-ntuneric, mor, în clipe suitoare,
Și din codrii, de pe dealuri, urcă Făt-Frumosul Soare.
Pe un cal, bătut în raze,...
Deși..., par, clipă fără rost,
Mi-e geniul, ordine divină.
Prin haos trist, samsar anost,
Petrec, o unică lumină!
La voi, gândesc, sărmani gropari,
Săraci, cum mă ve-ți da uitării,
Pe când, o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi,...
Cohorte de lumină,
Acuma..., solitare,
Mai rumenă-n grădină,
O ultimă..., cărare.
Și ultima cărare,
E sufletu-mi, ce plânge,
Durerea cum dispare,
Și-n negură se frânge.
Iar negura, îi lasă,
Iubirea, altor vânturi,
Lui,...
Nu tot ce-am scris, vă pară gruie,
Nici strălucirea lor, inele,
Ce vrut-a sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Chiar de mi-e slava lapidară,
De setea lumii, e pătrunsă,
Când trag, în cumpăniri de seară,
Lumina, care...
