De n-ar fi zbateri trecătoare,
La carul soartei omenești,
De n-ar fi setea, de visare,
Noi, n-am mai crede, în povești.
Nici n-am zbura, în vaste spații,
Pătrunse, de eternul, gol,
Ca să fixăm, prin constelații,
Repere..., viselor...
Să nu lași valuri de acumi,
Naiv dorindu-și alte lumi,
Oriunde-ai fi pe-al vieții drum,
Sperând trăiește-te acum,
La ce folos când ești moșneag,
Să speri vieții alt meleag?
Când morții vremi te-or soroci,
Pate cei vii n-or mai boci,...
N-am zburat, din munți în stele,
N-am vâslit, nici mări albastre,
Ci-am robit, durerii mele,
Drama, crudelor dezastre!
Mi-au rămas, în colivie,
Amintiri, cântări sihastre!
Cine, azi, să mai învie,
Drama, stinselor dezastre?...
Mi-e dor, de mine, cel de ieri,
Naiv năier, în marea vieții,
Când, împleteam iubirea-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au, poeții!
Mi-e dor, De cel, care-am să fiu,
Să scap, de cel, ce sunt acum,
S-alung din mine, cel pustiu,
Să cresc,...
Tinerețea-i zbor și vis,
Din noianul devenirii,
Căci ea lasă în abis,
Ce-i supus, îmbătrânirii!
Cine-ar fi putut să strângă,
Haosul, după creații?
Cine-n cântece să plângă,
Morții, din atâtea nații?
Decât ea, naiva floare,...
Unde-mi stai ascunsă libertate!
Când din forul tău, venii pe lume?
Setea ta ce-i încă-n legi plecate,
Dând dureri iubirii, mi-au dat nume.
Și-am venit suind nevoii veacuri,
Ca să-ți cânt mai slobod decât alții,
Noaptea, scânteind din...
De unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las...
Mi-i dor de mine cel de ieri,
Naiv năier în marea vieții,
Când împleteam lumina-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au poeții.
Mi-i dor de cel care-am să fiu,
Să scap de cel ce sunt acum,
S-alung din mine ce-i pustiu,
Să cresc iar pom,...
Tinerețea-i zbor și vis,
În zenitul devenirii,
Căci ea-ngroapă în abis,
Ce-i supus îmbătrânirii.
Cine mai putea să strângă,
Haosul, după creații?
Cin' să cânte și să plângă,
Morții noștri și-altor nații?
Decât ea, naiva...
Nefericiți au fost de tineri,
Naivi în rosturi dulci iubirii,
În nopți târzii cu ochii teferi,
Abia visau păcatul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el, în stare,
Părinții când au...
Sperînd, vieții dăi acum,
Prisos de farmec pe-acest drum,
Căci în noianuri de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi.
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Sperând, trăiește-te acum,
Să nu lași valuri de acumi,
Naiv, dorindu-ți alte lumi.
Ei s-au iubit duios de tineri,
Naivi în taine, soli iubirii,
În nopți târzii ca niște neferi,
Sorbeau dorinți din harul firii.
