Când vezi altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc îți tulbură ființa,
Cu alte mai îndurerate,
Când vezi...
Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce, oh...,Doamne dar de ce,
Nu sunt natură-n orișice?
Să vină timpul când să plec,
Dar și mor acum să reîncerc....
Unde stați raze de lună?
În ce colțuri v-ați ascuns?
Aruncați o umbră lumii,
Negură de nepătruns.
Unde stați raze de soare?
În ce ramuri mă priviți?
Haideți, inima mă doare,
După ochii îndrăgiți.
Era un timp când orice floare,
Din amorul florilor creșteau,
Și lumina pieritoare,
În ferestre se pierdeau.
Dar a venit un timp mai hâtru,
Când buruienile corcite,
Au prins în mână cite-un schiptru,
Și-au nimicit ce-i anemone.
Cu două mâini am tot săpat,
La temelii de vremuri,
Și cu sudori am tot udat,
Ca tu să nu mai tremuri.
Din grele nopți cască lumină,
Să leg cu noi apoteoze,
Vieții visuri de grădină,
Și munților cântări mai roze.
Ce nuanțată e țărâna,
Pe care pașnic o sfărâm,
Căldura ei străbate mâna,
Cu huma unui alt tărâm.
Prin iarba brazdelor întoarse,
Eu văd strămoșii după leat,
Cum trec tăria lor din oase,
În grâul proaspăt semănat.
Fereastra lumii stă deschisă,
Spre astre veșnic rotitoare,
Cum stă o floare de narcisă,
Suavă-n alb îmbietoare.
Din sticla ei reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Să povestesc acum minciuna,
Ca în biserici vagi ectenii....
Iubirea mea de patimi plină,
Ca dorul setei de izvor,
Ogoaie setea de lumină,
Secând din scara tuturor.
O dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, și zmeii și satiri,
Că basme leagă viața și viața leagă basme,
Că toate-s amintiri deși întâi fantasme.
Când au venit acasă, băieții din război,
Erau câmpii golașe și zarvă pe la noi,
Din vesela speranță, cu vise de valeți,
Columna sărăciei le dă acum poveți.
Cum nu se pierde codrul, când bat în el furtuni,
Așa nu pier românii, cu...
Privirea mea tremurătoare,
Când curgi din ochi scară-n adâncuri,
Când cauți vieții o cărare,
Tu luminezi și șes și smârcuri.
Dar azi în jurul tău puțini,
Când cați în stepe mute mlaștini,
Când cați din mări în ritmuri flori,
Tot...
Prin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte cad,
Ploaia negrelor surcele,
Din poieni făcură vad.
Rar din muguri câte-o floare,
Mai răsare magistral,
Să-ncălzească o plecare,
Zilnică spre hibernal!
Prin hogeagul vremii...
Când de la țărm uman în larguri pleacă,
Băiatul mamii răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni nădufuri.
Când plin de sine urcă dârz în luntre,
Are de gând să nu cedeze cârma,
Duioasa...
Mi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...
Pojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Umbrare dulci în stepa lumii,
Și-n domoliri de vânt prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu...
Din tot ce-am scris nu-s toate bune,
Nici n-au ades luciri de perle,
Dar vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scară unor stele.
O trudă zilnic lapidară,
De taina muzelor pătrunsă,
Spre alte țărmuri cată iară,
Lumina care stă ascunsă.
Eu isc o slovă lapidară,
Din taina muzei ce-i pătrunsă,
Și trag în cumpăniri de seară,
Lumina care stă ascunsă.
Copacii mor în cercul lor,
Ori siluiți de vânturi,
Ca orișicare trecător,
Desțelenesc pământuri.
Dar oare mor într-adevăr?
Ori poate numai aplecați,
Destinul ca pe-un fir de păr,
Îi trece-n chipul celorlalți.
Dar oare mor...
Unde stai rază de lună?
În ce colț de suflet dormi?
Hai, te scoală și adună,
Strălucirea nopți-n pomi.
Unde stai rază de soare,
Strălucirea să întorni,
Să-i ard inimi-o cântare,
Dar..., cu orgă de atomi.
Unde stai iubire...
Lumina mea tremurătoare,
Ca apa scormonind adâncuri,
Animă vieții o cărare,
Undind ades în șesuri smârcuri.
Dar jarul tău arde potaia,
Și stepe triste prinde-n cătini,
Când aduce lumii ploaia,
Și cântă dulce din noi cetini.
