La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniş,
La voiosul luminiş,
Luminiş de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de păsări călătoare,
Şi...
Te asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă..., bunătate,
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt anii primăverii,
Mi-ai deschis, în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Galasul tău, o apă...
Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri de pădure,
Gândurile prind conture,
Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, parcă îi cheamă.
În tăcerile de sară,...
Funigeii, leagă zarea,
Ape, cară mâl în prunduri,
Greu, pescarii trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.
Vântul, joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți, tăcute, fără stele,
Triste zile, fără soare.
Norii, prind încet...
Tu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.
Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!
Pe ecranul urbei mele,
Toamna, curge în imagini,
Brâu voinic, țesut din stele,
Frânge uliți și paragini.
Case joase, strâmbe-n tocuri,
Cu tristeți în bagdadii,
Trec, pe lângă multe blocuri,
Flori, în vânt de păpădii!
Pe ecranul urbei mele,
Toamna..., curge, în imagini,
Brâu voinic..., țesut, din stele,
Frânge..., uliți și paragini.
Case..., joase, strâmbe-n tocuri,
Au..., tristeți, în bagdadii,
Trec..., pe lângă 'nalte blocuri,
Flori..., în...
Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri, de pădure,
Gândurile, prind conture.
Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, nu mi-i mai cheamă.
În tăcerile de...
Tu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.
Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!
Ca stele polare,
Ca săbii în soare,
Gânduri, sclipesc.
Ca valuri în mare,
Ca mări, de ogoare,
Brațe foșnesc.
Ca floare, din floare,
Ca vremi, noitoare,
Inimi, iubesc.
Cine smulge cu râvnă, ale naturii taine,
Cine duce pe umeri, drumul de mâine,
Cine cată stele, în spațiul galactic,
Cine trece aburind, cerul antarctic,
Cine slăvește pacea, și cânturile,
Cine crește cu artă, avânturile,
Cine iscă din...
O..., farmec dulce, chipuri dragi,
Firave flori, ca florile de fragi,
De ce râvniți, să fiți păduri,
Ca să vă stingeți, uscături?
De ce plecați, raze de soare,
Mereu, pe căi, neștiutoare,
Ca să iscați, din toate cele,
Noi meteori,...
Funigeii..., leagă zarea,
Ape..., cară mâl, în prunduri,
Greu..., pescarii, trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.
Vântul..., joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți..., tăcute, fără stele,
Triste..., zile, fără soare....
A gândirii stea,
cu dioptria,
lumii,
mângâie,
cosmonezia mea,
sticlind oaze,
pe Căi Lactee,
în oceanul tăcerii,
nemărginite,
unde roiți,
veșnicia...
voi,
adorate și visate,
stele mici și stele grele,
Saturnele cu inele...
Stele... adorate,
Roiesc și la teatru,
Joacă... o steluță,
Și stau alte, patru.
Stau și câte șase,
Din cele..., duioase,
Dacă vine-o ciută,
Cu idei..., o sută.
Tinere comete,
Urlă a bătaie,
Vechile planete,
Se sting, în...
O prisacă, poți s-aduni,
Dacă scazi, pe rușinoase,
Dintre, cele arțăgoase,
Noi proverbe, dau ocol,
Cu tupeu, de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele, rușinoase,
Ruginite și... pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă, pe...
Stele..., adorate,
Or luci, curate,
Iar cele visate,
Pure, nestemate,
Nu de multă vreme, încoace,
Unii... „ ce-au ” cu ținte-n straie,
Joacă bărbi, s-admire... „ moace ”,
Filosofi, cu gânduri paie.
Mintea lor..., o fantezie,
Gusturi, aburi de cognac,
Gălăgioși..., o berărie,
Harnici..., à la......
Când eram..., de-o șchioapă,
Și..., gândeam, doar..., papă,
A mamei credință,
Cu..., mare iscusință,
Duioasă mi-a spus:
„ Dumnezeu, vede, de sus.
Supunere și ascultare,
Celui..., care are ”.
Că norocul vieții mele,
Licărește,...
În tării cătam,
Nopțile târzii,
Norocirea mea,
În vreo biată stea...
Anii mei,
treceau,
resemnați,
pribegi,
frică de arici!
Mi-i vânau,
vulpi versate,
în verva vremii!
Am strigat de durere,
până și la voi, stele....
