Ca niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Ploaia, cade stol de păsări,
obosite pe vapoare,
iar din miezul nopții, sumbre,
dorul meu soarbe din ploaie,
dulci răcori, de vis spumos!
O neliniște, cuprinde,
sufletu-mi înnamorat!
Vara patimii ascunsă,
iscă-n ochi bobiți de...
Depinde, depărtarea tu singur cum ți-o faci,
Să fii apropierii, eternul lumii vraci,
Ce prinde-n mână stele, ce-abia se intuiesc,
Aprinderii de sori, ce-n raze biruiesc.
Căci viața noastră este, un haos trubadur,
Ce stă în previzibil,...
Tu, vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire,
Unde-ți sunt ochii fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii plini se trec ușor,
Nestrăluciți de stele,
De n-am un vers săgetător,
S-aprindă soare-n ele!
Căci soarta...
Noaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
Ca moartea hoață, mă strecor,
Pe lângă gardul sorții,
Oriunde noaptea e decor,
Eu, trag de clanța porții,
Și dacă nu e un lăcat,
Să-mi stâmpere năravul,
Mă bucur singur c-am plecat,
Stârnind în stele praful!
Dar, fug spre...
De maladii, scapi mai ușor,
Pe lângă casă-n pufușor,
Când ții regim după orar,
Și scazi surplusuri, la cântar,
Te simți iar, tânăr, cum ai fost,
Gustând al vieții dulce rost!
Dar, mult mai greu, când tu, Poete,
Te-ocupi cu simple,...
O seară, plină de argint,
Pe coama dorului se lasă,
Când noi, din stinsul labirint,
Zâmbim, la steaua norocoasă!
Ce dulce-i vremea, când repeți,
Fiori, ce scapără pe struna firii,
Când de arome te îmbeți,
Sub tei părtași de mult...
Amurgul meu, nu-i o fereastră,
Prin care stele se strecor,
Să-i schimbe ziua, clar-albastră,
Cu noaptea sumbrului decor!
Amurgul meu, nu-i o cădere,
În valuri verzi, ori după deal,
Ci doar un prunc, ce poartă-n ere,
Al lumii...
Suflete azi nu mai curg,
Pulberi noi, în vechi clepsidre,
Ce se zbat din arc de stele,
Să imprime vremii-n ornic,
Suflul ei, cel electronic!
O vreme de ploaie, în nopți fără stele,
E-o mare-n furtună, ce-i pasă să spele,
Rugina naturii, și-n luciu să-i ție,
Sămânța-nvoirii..., eternă și vie,
Vibrarea și-o sună, din ramuri ce mișcă,
Din doruri ce leagă, și spinii când...
Propun un toast, din dor de bine,
Și nu-n cuvinte vagi, formale,
Ci-n conștiință, la oricine,
E bine-ntâi, să crești sfială!
Apoi, cu timpul pe-ndelete,
Roind ca pomii prin inele,
S-admire, doar băieți și fete,
Să urci iubirea,...
Din neguri îngropate,
Bordeie triste-n humă,
Au înălțat cetăți,
Condite în culori!
Acum, dorm în ruine,
Celebrele palate!
Tirani, iubind regine,
Mai țin în oase pline,
Cununi de rău ori bine,
Ce par eternității,
Doar vise...
Toți pomii vieții-ncinși de-o boală,
Ard lunca morții, în delir,
Dar, lasă muguri ce exală,
Tulburătorul elixir!
Privesc, cum roiuri de albine,
Dau viața, morții doar cu-n spin,
Echilibrând lumii destine,
Natura schimbă-a vremii...
E-n dulce mai, e-n fapt de seară,
Înaltul cer..., aprinde stele,
Natura, parcă-ntâia oară,
Ne picură mister, din ele!
Sorbim tăceri, când ne escală,
Iubirii..., cult de epopee,
Căci nu-i în mai, mai mare fală,
Decât..., a...
Îmi vine..., câte-odată,
Să zbor..., până la stele,
Să leg nemărginirea,
Cu aurul din ele,
Să leg, legenda lumii,
Cu focul vremii noastre,
Drept imn de biruință,
Filtrat, prin zări albastre!
Îmi vine..., să nasc lumi,
O...
Separi, un cer de întuneric,
Și alte ceruri, vin la loc,
Încât, te-ntrebi: care-i himeric?
Și care..., parte de noroc?
Apare-o stea în depărtare,
Ca fața unei mari oglinzi,
Și te întrebi..., dacă e soare,
Ori visul..., care ți-l...
Zbori mereu, în lună,
Cu aripi de stele,
Uitând, lumea bună,
A vieții mele!
Doruri ard, și-n mine,
Vise, de inele,
De ce cânți ruine,
Chiar divine-n ele?
Zbori, peste coclauri,
Dar, în munții noștri,
Uiți, să suni ecouri,...
Aștept, nespus, să vii, din idealuri,
Să înspumezi iubirii, alte valuri,
Dar, tu nu vii, căci te-ndrăgesc toți sfinții,
Pe când eu, vin..., din dorul suferinții!
Aștept, răbdând sfios, la țărmul mării,
Să-mpătimezi, idila înserării,...
Și azi, mai sun, să leg un cânt,
Sedus, de lungi dezastre,
Tot cântărind acest pământ,
Cu stele mici, albastre!
Și azi, va crește pe mormânt,
Păduri, albind destine,
Nu știu ce-oi fi, dar mă presimt,
În lumea..., care vine!
