Fantezia, toarce vise,
Lungi, din caierul gândirii,
O-mpletire..., de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț, în spuma glumii,
Când, cu sârg, din soare epic,
Pun fuștei, la scara lumii.
Vrei, strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp, cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cucerii..., Olimpul.
Dar, de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure, grea de brazi,
Și căpriori, mulțimii.
Timpul, joacă tragedie,
Cerul, plânge cu toți norii,
Toamnă, zor de cununie,
Unde-s anii mei, feciorii?
Vechi podgorii, dorm în crame,
Florile, pe câmp, ucise,
Toamnă, curcubeu de poame,
Unde-s cântece și vise?
Nu mai...
Șerpi vlicleni, au prins în mreje,
Un novice iepuraș,
Care, ronțăia găteje,
Pe la margini de oraș.
Vrem, să-l judece norodul,
Rosti, mieros un Boa,
Să se știe, cin-exodul,
Relelor, aduce-ncoa.
Monstruoasa creatură,
Zilnic,...
Bârfiți, prieteni, ori dușmani,
Că trec chinuitor prin ani?
Iubiților..., vine o zi,
Când..., nu veți mai putea, urzi.
Scăldați, în baie de huzur,
Visați, doar Coasta de Azur,
În timp ce unii, vă slăvesc,
Cinstiții, vă...
Dacă..., azi, cutezătorii,
Vibrând tainele candorii,
Roiesc galaxii, imperii,
De ce n-ar roi vederii,
Lungul șir de evoluții,
Care-au precedat maimuței,
Recreând, în artă era,
Când, cutremurată, Terra,
Slobozi, roind din mare,...
Voi, suitorii către stele,
Copii precoci, ai vremii mele,
Schimbați pe cruce, data morții:
„ Plecat, concediu, șarul sorții ”.
In locuri triste nemuririi,
Zvârliți semințele iubirii,
Să prindă rădăcini pădurea.
Pe unde brazii, cad...
Cei adulați acuma, mâine,
Vor sucomba, în carul timp,
Când cerberul, eternul câine,
No să-i primească în Olimp.
Căci gloria, în veci nu iartă,
Măsluitorii de talent,
Și nu există-n lume, artă,
Să le ridice, monument.
Afară-i zloată, urlet, frig,
Stau lângă sobă, dogorit de vise,
Motanul, sforăie covrig,
Iar eu, regret grădinile ucise.
O cugetare, râde-n prag,
Treci timp ursuz, să vie primăvara,
O clipă, văd, tot Maiul drag,
Și biruind urâtul,...
Stau singur, în casă, și mult meditez,
Cum duce vremea, sămânța de crez.
Cum mână norocul, pe alte meleaguri,
Cum moartea, ridică în urmă-ne praguri.
Stau singur, în casă și iar meditez,
Că soarte, ne este, un mic titirez.
De cade...
Ne știe, astăzi, lumea, dar mâine-o să ne-admire,
Cum anii grei, de fapte, i-am dus, chiar peste fire.
Popor, făr' de prihană, e prisacă, de iubire,
Cu cântece, la strană, și-n oameni roire.
Cu marea la picioare, și cu Carpații, frați,...
Timpul vieții, pare încă,
Valea lumilor, adâncă,
Când îl vezi, suind pe maluri,
Când îl simți venind din valuri!
Timpul vieții, curge una,
Cum a curs dintotdeauna,
O prezență, mereu veche,
Care sună, în ureche!
Când au plecat băieții, să moară în război,
Erau câmpii mănoase, și bine, pe la noi,
E drept, mustea în oameni, speranța de pitac,
Căci, veșnica nevoie, stă-n pluguri de sărac.
Dar, cei ce i-au mânat, departe de zurbavă,
Ideea de...
Sfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Cînd timp aveam să sar s-ajung,
Din spații crude infinitul!
Dar m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Cu tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Stăbat în mine alte lumi,
Din vremi cândva barbare,
Eu din zenitul altor culmi,
Mai cerc a lor mișcare!
Cum doruri bat iubirii lin,
În ritmuri noi romanța,
Fermecătorul lor declin,
Îmbracă-n timp distanța!
Tânăr urci vioi pe scara vieții,
Dezlegând gândirii noi șarade,
Suflet necuprins cum sunt poeții,
Iști din clipe veșnice balade!
Când te bat urgii mereu din urmă,
Decâderea urcă înălțării,
Rareori o patimă mai curmă,
Timpul tău...
Visul norilor din valuri,
E să picure-n-napoi,
Strălucite idealuri,
Care leag-a lumii ploi!
Visul stelelor nisipuri,
Stă în licărul profund,
Care leagă-n fel și chipuri,
Universuri ce s-ascund!
Visul dragostei statornic,...
Tu cauți un ascuns miracol,
Și vise-n patime adânci,
Când uriașul nostru secol,
Scânteie ape dintre stânci?
De ce stăbați tot nebuloase,
Când timpul e atât de clar?
De ce cu flaute jegoase,
Mai chemi năluci din vechi coșmar?...
Cât am stat de voi aproape,
Nu știam că ne desparte,
Fanteziile mioape,
Și gândurile deșarte!
Eu credeam în amiciții,
Cum o roză crede-n soare,
Nesimțind că-s exerciții,
De grimasă și oroare!
Numai timpul, meșter mare,...
Pe argintul vremii, urc și eu, discret,
Știu că am în slove, farmec de poet!
Tânguioasa cobză, sună a dogit,
Cât mi-i dragă lumea, mie-s îndrăgit!
Dar de ce, privirea plânge, când eu râd?
De ce, stau pe gânduri și tresar, oftând,...
