Dorul meu petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ostenite!
Unde cade stropul,
Râde iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Râde-n om amorul.
Doamne dă norocul,
Veșnic să fiu stropul,
Călător spre mare,
Din mare-n...
Sfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Când timp aveam, să sar s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Unde ești tu tinerețe,
Să roiesc timpul cu tine,
Să mă simt în toate bine,
Să eman de frumusețe.
Tu natura mea ingrată,
M-ai ucis din prima clipă,
Tu rămâi mereu galantă,
Tu comoară, eu risipă.
Când trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....
Târziul l-am gândit prelung,
Când aveam timp, să-ntorc pământul,
Când ostenit, săream s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Numai cu sportul, civilizația, nu câștigă decât forțe brute, animalice.
Ce rost au, oriunde și oricum, asemenea discuții, care,
întocmai ca niște paravane, ascund incultura și mitocănia unora.
Discuțiile sportive, dublate ori căptușite cu o...
Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...
Visul norilor din valuri,
E să picure-napoi,
Strălucite idealuri,
Care leag-a lumii ploi.
Visul stelelor nisipuri,
Stă în licărul profund,
Care leagă-n fel și chipuri,
Universuri ce s-ascund.
Visul dragostei statornic,...
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.
Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din...
Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi...
să adunăm timpul trecut
cu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense
să nu se îndepărteze, să ne urmeze
să fim clipa cea mai bună
pentru zarea de lumină care vine
să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să fim pace, bucurie
inimă...
a venit un nor de noapte
ramurile arborilor să cureţe toate
de a fost, de n-a fost să fie
a venit un când, un cânt
de mai vis, de mai cuvânt
cum un val de corzi albe
inima teilor şi inima aleilor
şi inima numerelor caselor
şi a ceasurilor...
ei spun că nu mai eşti, mamă,
şi se duc şi vin
şi se duc şi vin în viaţa lor
şi clipe trec şi vin de-a rostogolul
ori lin, mai lin
eu deschid paginile inimii
şi paginile ochilor
şi paginile mâinilor
şi paginile sufletului
şi paginile...
strigă vântul pe afară
cine a uitat visurile, cine
se țin de mânecile mele
ca niște mâți, ca niște țânci
nu răspunde nimeni
e totul iarnă și atâta alb ninge încă
pe masă, dincolo de fereastra luminată ca un vis
un pix și un ceas scriu...
Ceasurile din când în când
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sunt duşi astfel
Nu ştiu că ele s-au oprit
Şi cât timp au stat,
Şi cât de tare accelerează
Ca să se-ajungă din urmă,
Şi cum în câte-o parte s-a făcut gol...
pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E...
Ce bine că am plecat.
Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul...
