A murit o floare-n câmp!
Cine astăzi o mai știe?
Din firavu-i dulce timp,
A lăsat o poezie!
A murit din dorul ei,
Tânăra întruchipare,
Și-a lăsat iubiri scântei,
Să aprinzi la noi un soare!
Ce ușor m-a prins robia,
Poeziei...
Vrei strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cuceri așa, Olimpul.
Iar de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure grea de brazi,
Și căpriori mulțimii!
Preludiul izbândirii noastre,
Nădejde frântă-n silnicie,
Renaștere prin lungi dezastre,
Destin, busolă a României!
Vibrând ecouri de sirenă,
Chemare-n zări fără cuprins,
Urmă o stingere perenă,
Vulcan, dospind soare încins....
Fantezia toarce vise,
Lungi din caierul gândirii,
O-mpletire de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț în spuma glumii,
Când, cu sârg din soare epic,
Pun fuștei la scara lumii.
Când erau mici, era mai bine,
Etern uman, simțiri divine,
Atâtea visuri făuream,
Și cu iubire-i ocroteam.
Mă răsfățam în chipul lor,
Ca-n nopți, scântei de meteor,
Napoleoni vedeam în ei,
Frumoși și mari ca niște zei.
Dar,...
Cortegi de nori cade pe deal,
Mânați de-un vânt, ușor astmatic,
O ploaie rece-aduce-n casă,
Tristeți, din câmpul singuratic.
Aprind iluzia să-mi pară,
Că vremea-i bună și senină,
Că dorm, sub teiul de afară,
Că mândra, tainic o să...
Zorile m-au trezit,
Și m-au băut,
În baia de lumină,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Dincolo de hotarul nopții.
Aerul rece,
A sărit pervazul ferestrei,
A sărutat florile-n treacăt,
Și tiptil,
Mi-a limpezit ceața ochilor....
Mă tem de tine, zău mă tem,
Vezi bine că mă jur...
Adeseori, în nopți, te chem,
Să-mi risipești tăcerile din jur.
Dar, nu vii, nu vii, nu vii?
Floare blândă de narcis,
Singuratic, ca și steaua din tării,
Priveghez cu ochii treji,...
Când au plecat băieții să moară în război,
Erau câmpii mănoase și păsări în zăvoi,
Ce mângâiau speranțe, în visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Dar cei ce i-a trimis departe de zurbavă,
Ideia de prăpăd o tot urcau în...
Dragă mi-i țara cu datini străbune,
Zidită-n istorii de armii române.
Dragi îmi sunt Domnii cu vise-ndrăznețe,
Sfinții ctitorind minuni Voronețe.
Dragă mi-i țara carpaților sfântă,
Ce-n zarea lumii din doină cuvântă,
Dragi îmi sunt...
De-un timp cobor încet la vale,
Desaga gra de oseminte,
Dar regretând mai stau în cale,
O țin aducerii aminte.
Timpul vieții pare încă,
Valea lumilor adâncă,
Și tot taie și tot toarce,
Ghemul vieții ca o Parce.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind visări trecute,
Timpul nu-i decât o scară,
Un prezent mereu trecut.
Era un timp când orice floare,
Din amorul florilor creșteau,
Și lumina pieritoare,
În ferestre se pierdeau.
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la inimioare,
Radios, solemn, albastru,
Taie zilnic anemone.
Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce, oh...,Doamne dar de ce,
Nu sunt natură-n orișice?
Să vină timpul când să plec,
Dar și mor acum să reîncerc....
Era un timp când orice floare,
Din amorul florilor creșteau,
Și lumina pieritoare,
În ferestre se pierdeau.
Dar a venit un timp mai hâtru,
Când buruienile corcite,
Au prins în mână cite-un schiptru,
Și-au nimicit ce-i anemone.
Când au plecat băieții să moară în război,
Erau câmpii mănoase, și bine pe la noi,
E drept musteau în oameni speranțe de pitac,
Căci veșnice nevoi, stă-n praguri de sărac!
Dar cei ce i-au mânat departe de zurbavă,
Ideia de măcel o...
Prin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte cad,
Ploaia negrelor surcele,
Din poieni făcură vad.
Rar din muguri câte-o floare,
Mai răsare magistral,
Să-ncălzească o plecare,
Zilnică spre hibernal!
Prin hogeagul vremii...
Timpul-n trepte parcă urcă,
Valea lumii mai adâncă,
Când îl văd suind pe maluri,
Când îl văd venind din valuri.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind viața-mi la mare,
Timpul pare-o veche scară,
Vechi prezent și nou sub soare.
Dragă mi-i țara cu datini străbune,
Zidită-n istorii de armii române.
Dragi îmi sunt Domnii cu gânduri semețe,
Pioși ctitorind minuni Voronețe.
Dragă mi-i țara carpaților roată,
De-i timpul senin de vântură zloată.
Dragi îmi sunt...
Așa ne știe lumea și mâini o să admire,
Cum zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Desțelenind pământuri, stând bine cu vecinii,
Sădim cu timpul...
Poezie de