Toamna !
Caiet Nr. 3 - Poezii 1969
Fiecare ram,
tremură,
regretul fructelor,
furate,
iar,
sub coaja lui,
sbârcită de tristeți,
mustește,
încet,
speranța,
primăverii!
Pe lăicer, de brumă nouă,
A murit, Toamna, târzie,
Fără popi, fără prescură,
A murit..., în vrednicie,
Șlefuind livezi, la soare,
Și s-a stins, încet, din vie,
Lăsând doliu, până-n zare.
A murit..., Zâna...
Fiecare ram,
tremură,
regretul fructelor,
furate,
iar,
sub coaja lui,
sbârcită de tristeți,
mustește,
încet,
speranța,
primăverii!
Strugurii, sunt copți pe dealuri,
Dar, în lumea lor, prevăd,
Tremurate idealuri,
Tulburate, cum se-așed.
Și n-or sta, în cumpănire,
Cum să stau eu, în iubiri,
De mă prinde-o limpezire,
Caut, crema altei firi!
Și m-afund în...
Prea dormeai pe pat de stele,
Mândră radiind candoare,
Ca să nu trezești acele,
Omenești ispite clare!
Prea dormeai de-o veșnicie,
Rece, picurând mistere,
Nopților nimicnicie,
Lumii vechi slabă putere!
Primii pași sublimă...
Mai moare-n dorul meu o floare,
Aceiași poate în fond mereu,
Dar eu mai sper o reluare,
Din primăvara altui eu!
Chiar toamna asta cumsecade,
Deși-mi surâde a noroc,
Din strălucirea ei mă scade,
Grăbind încet al meu soroc!
Ce simte tomna când te pleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină,
Când clipe-n ramuri mai petreci,
Cu dorul setei de lumină?
Acolo-n coaja ta rotundă,
Sub riduri plângi iubiri pierdute,
Dar cum ții firea larg profundă,
Treci culmea...
Cu vaet surd din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste ei!
Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Frunze-n vânt, frunze pe case,
Slobode și jucăușe,
Toamna parcă vrea să lase,
Nostalgii de pomi la ușe!
Rebegite în cohorte,
Răstignite-n pragul porții,
Parcă-s file vechi de carte,
Strălucind visării morții!
Zâna poamelor...
Cât mi-au fost anii de lungi,
N-am gândit că vine-o toamnă,
N-am simțit roiri în dungi,
Înâsprind iubirea doamnă!
Razna printre bălării,
Am ars vremilor lumine,
Picurând sub pălării,
Farmec dulce ce reține!
Dar uitai de mine...
Să zvârli cuvinte jignitoare,
Când oameni vin cu pâini și soare,
Să nu-ndrăgești iubiri de oameni,
Când tu te vezi că-n ei nu semeni,
E tot la fel cum toamna pomii,
Ar scutura din crengi atomii,
Când tu le-ai zice plin de sine,
Că...
Livada moartă, mi-a-nflorit,
Cu tot alaiul ei pe ramuri,
Iar visul meu, întinerit,
Din frunze, flutură iar flamuri!
Din ce trecui, par mai ușor,
În ce rămân..., cum mi-e norocul!
Oricum e timpu-nșelător,
Din Primăvară-i uit...
Din raza toamnei, tot mai mică,
Amurguri, s-au prelins în cețuri,
Un vânt turbat, care te pișcă,
Împarte burniți, și înghețuri!
Căci stavili, cine să-i mai ție,
Când lanuri, codrii și podgorii,
Zac strânse-n tristă letargie?...
Vremuiește-n voie vremea,
Iarna inimii..., săraca!
Nu-i mai place, cum e lumea,
Nu-i mai place, cum e joaca!
Nu-i mai place, Primăvara!
Vara, moare de căldură,
Toamna, plânge-n struguri iară,
Tescuiți..., fără măsură!...
Retras timid, în vadul veșnic,
Poetul..., pare că-i de ceară!
Extaziată-n nimb de sfeșnic,
O muză-l plânge..., solitară!
Dar, iată zorii, prind să intre,
Spoind, altarul dimineții,
Sicriu-n raze, pare luntre,
Ce-nfruntă încă...,...
Toamna, trece-n straie mândre,
Ruguri, pline de lumină,
Și cum flutură din tundre,
Pare-o galeșă regină!
Și cum curge-n vin de vie,
Și cum râde-n ochii țării,
Pare-o sfântă poezie,
Scrisă-n ziua sărbătorii!
Oameni buni, sătui...
Mi-i sufletul atât de mic,
În dimineața asta clară,
Ca visul bietului calic,
Flămând dormind mai decuseară!
Dar mă alin c-un vis ușor,
Că dor cu dor, reface-o culme,
Nesățiosului amor,
Rătăcitor prin lume!
Când mori, e-o trecere finală,
Din primăvara ta banală,
Când crești risipă-n nicăieri,
Când dai ce-i bun, fără să ceri!
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând, să plângi vioară,...
Și iară vântiri bat în porți,
Frunzare moarte-n dans haotic,
Iar cerne cerul ca la morți,
Și-mbracă vremea, văl despotic!
Și iar în case stăm ursuzi,
Când ploaia bate-n geam măruntă,
Visând o vară pe sub duzi,
Și-o toamnă să jucăm...
Bolnavă Toamna estompează,
Alaiul viselor din veri,
Și-n ploi mărunte-ngenunchiază,
Surâsul meu de pân' mai ieri!
Cum stau tăcut și sorb nectare,
Prin ceața sură străvezie,
Livezi golașe par altare,
Iar vii plecate-n veșnicie!