Timpul vieții, pare încă,
Valea lumilor, adâncă,
Când îl vezi, suind pe maluri,
Când îl simți venind din valuri!
Timpul vieții, curge una,
Cum a curs dintotdeauna,
O prezență, mereu veche,
Care sună, în ureche!
Când lutul tânăr, aleargă-n picior,
De mult e bătut, de alții cu dor,
Să sară sprinten, de-i joc arzător.
Necazuri, n-are! Dureri, nu-l cearcă!
Voios, își bate joc de vreo, Parcă,
Și trece senin, vâslind la o barcă!
Când soare...
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, jocuri, tinerețe, ploaie, durere, moarte, sărbătoare, râs, eternitate, sublimCine știe..., drumul lung, către, a fi?
Poate-abia acuma, devenim, ce-om fi?
Cine..., precizează, azi, că nu e ieri?
Poate..., o durere, ar fi loc de plăceri?
Cine..., garantează, viața că nu-i moarte?
Ori..., că moartea însăși, viață ne...
Poezie de Constantin Obadă despre minciună, adevăr, gelozie, greșeală, întuneric, judecată, bani, viață, rău, speranțăCum cad, rostogolite poame,
De aspra vântului, poruncă,
Eu, cad în golul unor rame,
De dorul meu, nespus de muncă.
Acolo-n taină, mă desferec,
De visul patimii stelare,
Când trec în templul de-ntuneric,
Umbrit, de umbra vremii,...
Când zile trec, când zile vin, și soare e în toate,
Tu, lume dragă, ești un vis, un dor de libertate.
Când nopți revin, când nopți nu trec, și beznă e în toate,
Sărmană lume, cum presimți, dureri, înfricoșate.
Dar, din tărie de granit,...
Am ajuns,
acuma,
către,
neânvins,
dar din mine,
toate, toate s-au,
prelins.
Am ajuns,
acuma,
către ce-am,
visat,
dar cobor,
în mine,
ultimul,
versant.
Încă nu-s,
țărână,
largului cuprins,
dar, când va să...
Un suflet trist, de potârniche,
Răpusă, de un om nebun,
Mai bate încă, din aripe,
Când, toate, i se suprapun.
O clipă-n gestul lui nevolnic,
Când, o apucă radios,
Mai vede, puiul, nestatornic,
Zburdalnic și gălăgios.
În mine, zac, un soi de vise,
Muiate-n sinea lor, adâncă,
Dureri, din veacuri vii, ucise,
Ades, renasc în mine, încă.
Tăcut, ascult, ispita clară,
Cum toarce, firul răzvrătirii,
Dar, cugetând, seară de seară,
Fac loc, în sinea...
Abia cuget, cugetarea,
Când, cuprins de vâlvătaie,
Furtunos, cum urlă marea,
Urlu, strigăt de bătaie.
Cine știe, să-mi descrie,
Ochii stinselor abise,
Versul ars, de poezie,
Setea dorului, de vise?
Cine știe, să mângâie,...
Unde-i vremea, lumii care,
Flori purta, în raza ei,
Unde, buruieni amare,
Erau smulse, cu temei.
Azi, maestru-n barbă hâtru,
Simțitor, la buruian,
Radios, taie cu-n schiptru,
Anemone..., de Luchian.
Când..., soare dogorește, în suflete necazuri,
Când..., nu adie vântul, nici puful unor iazuri,
Când..., din noianul mării, nu iscă-n zări, o boare,
Când..., toate, nu-s scăldate, decât de ploi de soare,
Atunci, se naște-o stare, ce sparge...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, tristețe, ploaie, soare, suflet, cer, dumnezeu, oameni, moarte, clipăÎn vadul vremilor, senin,
Partidul, curge armonie,
Și-n vadul vremilor ce vin,
Aduce, altă omenie,
Asemeni visului creat,
Legat, cu mii și mii de gene,
El recrează, leat cu leat,
Simbolul dragostei perene,
De nu mai rabd..., acele vise,
Spoite-n vorbe dulci, narate,
E, c-au murit, viclean ucise,
Atâtea doruri, ne-mpăcate.
De nu mai rabd..., acele vise,
Scăldate-n cântece blajine,
E, c-au murit, viclean ucise,
Iubiri, ce zac acum,...
O umbră de mustrare, mă cuprinde,
Când mintea mea, mai cearcă vechi mistere,
Atunci, eu simt neputincios, cum tinde,
Aripa mea, Icar-ul altor ere.
O umbră sură, de tristeți apusă,
Dar, de noianul morților, nu-mi pasă,
Trecutul meu,...
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, trecut, mister, scris, minte, zi de naștere, bunul simț, simț, vechi, visÎn dorul vremii, am săpat,
Să crească, floarea răzvrătirii,
Parfumul ei, înmiresmat,
Să lege suflete, iubirii.
Din mii de nopți, am strâns lumini,
Să leg, cu noi apoteoze,
Vieții, vise de grădini,
Iar morții, cântece, mai roze.
Poezie de Constantin Obadă despre parfum, grădină, noapte, lege, suflet, moarte, dor, iubire, vis, viațăVisam..., că sunt, în vremuri ideale,
Unde nu-s nori, nici trăsnete-n furtună,
Visam..., că ceru-i o albastră vale,
Din care, luna stele-n basme-adună.
Visam..., că zbor, năier, peste pământuri,
Unde nu-s libertăți, cu legi, cusute,...
Poezie de Constantin Obadă despre credință, vis, cer, haos, armonie, lege, povești, zbor, pace, poezieIubirea mea, de patimi plină,
Strunită-n dorul de izvoare,
Ogoaie setea de lumină,
Când stăruie, în vechi ponoare.
Dar, de cântarea mea nu lasă,
Ispita unor noi altare,
Retras, în sinea mea acasă,
O dau pierzaniei, când doare.
Poezie de Constantin Obadă despre tentație, acasă, zi de naștere, iubire, suferință, dor, vechi, lumină, poezieFerestrele vieții, stau deschise,
Spre largul mărilor astrale,
Cum stau poiene, îndrăgind narcise,
Cu patimi dulci, de lumi florale.
A nopții palidă crăiasă,
Dezvăluindu-ne minciuna,
Aceiași vrajă sfântă lasă,
Să ne iubim,...
Doruri, patimi, gânduri, vise,
Visuri crude, dulci narcise,
Valuri, munți, deluri, coline,
Vise vii, ucise vise,
Toate trag, nădejdi de bine,
Din iubiri, ce zac ruine.
Trec, în barca tinereții,
Arta lumii-n zor poeții,
Iar cu...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, băutură, bine, cugetare, artă, artă fotografică, râs, poezie, fațăDorul meu, s-a prins visării,
Când era, abia de-o șchioapă,
Cum se prinde, valul mării,
De stihiile de apă.
Dorul meu, s-a prins visării,
Cumpănind, harfa cântării,
Dorul meu, s-a prins iubirii,
Când, o tainică chemare,
I-a...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, lacrimi, fericire, iubire, speranță, omenie, destin, nume, apă, lume
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite