Tinerețea-i zbor și vis,
În zenitul devenirii,
Căci ea-ngroapă în abis,
Ce-i supus îmbătrânirii.
Cine mai putea să strângă,
Haosul, după creații?
Cin' să cânte și să plângă,
Morții noștri și-altor nații?
Decât ea, naiva...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, naivitate, vis, haos, zbor, amar, adevăr, pace, uitare, moarteDe mic, mă tot neliniștesc,
Și adevărul, mi-o-ntărește,
Că altă viață, nu mai crește,
Dar, nici nu se întrezărește.
Căci eu, în altele nu-ncap,
Chiar dacă ne trăiesc nepoții,
Ca valuri mari, pe-ntinse ape,
Ne prăpădim încet, cu...
Mă tem de tine, zău mă tem,
Vezi bine că mă jur...
Adeseori, în nopți, te chem,
Să-mi risipești tăcerile din jur.
Dar, nu vii, nu vii, nu vii?
Floare blândă de narcis,
Singuratic, ca și steaua din tării,
Priveghez cu ochii treji,...
Am un album, cu scoarță roșă,
Țesută-n sânge și sudoare,
Cu litere de-argint pe ea o broșă:
P.C.R. - August - Eliberare!
Pe prima filă netezind,
Imagini hâde îmi apar,
O țară ruinată și arzând,
Ca un pârjol din ev barbar.
A...
Iubesc tarlaua țării și grâna colectivă,
Ca primăvara mai-ul cu teiul deopotrivă.
Iubesc pădurea verde, cu arbori seculari,
Iubesc în ea tăria din falnicii stejari.
Iubesc furnalul chipeș ce urcă, către cer,
Din trupuri de uzine, armat...
Poezie de Constantin Obadă despre prestigiu, viteză, comunism, viitor, faimă, frică, povești, aer, primăvară, pământTe-am așteptat, la margine de schelă,
Și ieri, și azi și-alaltăieri,
De ce nu vrei să vii, dragă Adelă,
Să-ți dau răspuns la tot ce-mi ceri?
Nu vezi că toți au șuguit,
C-am fost cu Tina la Ciric,
Din toate astea, noi am păgubit,...
Mi-i sufletul cristal ca roua dimineții,
Dar port în el regrete fără leac,
Că mi-am pierdut comoara tinereții,
Într-un trecut despotic, amarnic și sărac.
Eu primul scâncet l-am rostit în lume,
Pe-o margine de lan, la prașila dintâi,...
Poezie de Constantin Obadă despre comoară, regret, sărăcie, trecut, nume, suflet, salariu, zi, țară, zi de naștereÎntre dealuri, a murit amurgul,
Liniștea-ntre văi coboară,
Doarme pe rotile plugul,
Peste sat se lasă seara.
Peste codrul lin răsare,
Luna, plină ca de pară,
Apa sună prin izvoare,
Liniștea-i deplină-afară.
A fost odată, în trecut,
Și chin și suferință,
Și-am îndurat, cât am putut,
A vieții umilință.
În negură parcă s-a dus,
Trecutu-i omenesc,
Și viața robului supus,
Și biciul boieresc.
Noi, biciul l-am simțit ades,
În veacuri...
Poezie de Constantin Obadă despre umilință, bunul simț, simț, suferință, libertate, trecut, durere, viață, cer, zi de naștereLa-nceput a fost cuvântul!
A spus unul din poeți.
Eu, vă spun că începutul,
A fost chinu-acestei vieți.
Cum ar fi putut să fie,
Începutul un cuvânt,
Când o viață, încă vie,
Nu ieșise din pământ?
Cum să poată, o ființă,...
Era în vară. Ce frumos,
E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod...
Poezie de Constantin Obadă despre bucurie, poezie, speranță, bogăție, durere, pace, sărut, primăvară, adevăr, copiiPeste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Vânatul doarme liniștit,
În frunzișul singuratec.
Truditorii de pe câmpuri,
Viselor acum sunt pradă,
Câte-un câine, în răstimpuri,
Curmă liniștea-n ogradă.
De unii oameni, trebuie să te ferești mai rău ca de lupi.
Mai rău ca de lupi, trebuie să te ferești de oameni.
Era o liniște la școală,
Cum rare ori o întâlnești,
O liniște, patriarhală,
Din o mie una de povești.
În anii grelelor răstriști,
Făclie-ai fost în noapte,
Tu-i îndrumai pe comuniști,
Spre zări mai luminate.
Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Doarme vântul liniștit,
În frunzișul singuratic.
Tainică, odihnitoare noapte,
Vin' durerea de mi-o frânge,
Să n-audă zvon și șoapte,
Biata inimă, ce plânge.
Din Tomis, am plecat spre larg,
Cu nava noastră: „Libertatea”,
Și cu „Dreptatea” la catarg,
În drum, uimim străinătatea.
Drapelul rășu-nvolburat,
Stindard victoriilor țării,
Ca un mesaj îndepărtat,
Străbate larg, cuprinsul zării.
Hai s-o cântăm tovarăși, această zi de iarnă,
În care bucuria, ne-a încolțit în prag,
Această zi măreață, în care monarhia,
Strivită pe vecie, căzu sub roșu steag.
Stătea monarhul țeapăn, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i...
Pe strada unde locuiesc,
Au înflorit castanii.
În floarea lor, azi deslușesc,
Trecutului, toți anii...
Pe ulița mea, până ieri,
Tăcută și pustie,
Nu înfloreau nici primăveri,
Nici raza bucuriei.
Pe-atunci, în poarta ei...
