Mai mor..., copiii lumii, azi,
Pe continentele vecine,
Cum mor, pădurile de brazi,
În ritm, de gatere străine.
Mai mor..., atâtea doruri vii,
Speranțe-n tinere vlăstare,
Cum mor, adesea, ciocârlii,
Cu zborul, frânt, în aripioare....
Cetate vie, străjuind cu dealuri,
Cuibar rotund, de vatră strămoșească,
Mereu, tu crești, din frământate valuri,
Monumentale, sfinte, idealuri,
Mereu, tu, Iași, mândrie românească.
Dorm trubadurii vechi, în stradă,
Ca florile-n ghivece sparte,
Arareori, câte-o baladă,
Mai stăruie-n cântări deșarte.
Atunci, o pură fantezie,
Mă poartă-n burguri medievale,
Doar aura de poezie,
Uitând, istorii criminale.
Ce demon, curge prin artere,
De mă cutremur, când respir,
Durerile, filtrate-n ere,
De-al vieții dulce elixir?
Ce demon, steaua mea săracă,
O lunecă în depărtări,
De pare-o genială joacă,
Tot haosul de întâmplări?
Ce demon,...
Steluțe albe, troieniți,
Prin țara mea de glorii,
În lunile când reveniți,
Fiori, din apriorii.
Când ați întins hlămida grea,
Romanilor, în vale,
Cu sânge rece cumpănea,
Traian cel drept, o cale.
Iar când, din vreme v-ați...
Adorată, divină,
Poesis.
inima ta bună,
strânge toată,
dragostea lumii!
Lira mea suie pe cale.
Toți alergăm la,
țărmurile tale,
însorite.
Orga ta duioasă,
ne cântă, ne cheamă,
universul inimii,
epopei,
de,
Pace!...
Poezie de Constantin Obadă despre univers, iubire, uitare, pace, inimă, bine, zi de naștere, lume, lumină, poezieVisam..., că sunt, în vremuri ideale,
Nici nori păgâni, nici valuri în furtună.
Visam..., că cerul, i-o albastră vale,
Din care, stele, luna-n basm adună.
Visam..., că zbor, năier, peste limanuri,
Unde nu-s legi, cu libertăți cusute....
Pământul, pare supărat,
De-atâta îndrăzneală,
Că omul, singur și-a durat,
O cale..., siderală.
Și ca să-l tulbure glumeț,
Deprinderea-i isteață,
C-o pulbere de Voroneț,
Îl mângâie..., pe față.
Poezie de Constantin Obadă despre inteligență, îndrăzneală, oameni, singurătate, pământ, față, poezieDin valea care urc mereu,
Stejar, în urmă, crește,
Arcada unui curcubeu,
Destinu-i ocrotește.
Când sorb izvoare din fântâni,
Senină-i toată zarea,
Cum e senină la români,
Din veacuri, cugetarea.
Acestui neam..., să-i drăgostim,
Splendorile trecute,
Iar din izbânzile de azi,
Lumini necunoscute.
Acestui neam..., să-i ctitorim,
La faima strămoșească,
Altarul vremii, suitor,
De vrere românească.
De ce..., tristețile lunare,
Ne strălucesc, din depărtări,
De vraja lor, în nopți ne pare,
Altarul marilor cântări?
De ce..., iubirea, când iubește,
E omenie-n orice loc,
De ura-n negură pălește,
Și râde vremea, a noroc.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, crimă, infractori, ură, minciună, sfinți, râs, noroc, omenie, noapteSunt..., o rază de lumină,
Spiralată, către mâine.
Sunt..., un vis de gospodină,
Ce coace din alge, pâine.
Sunt..., un fluviu, care taie,
Veacul, marilor ogoare,
Norul, care varsă ploaie,
Spicul holdei, sporitoare.
Sunt...,...
Poezie de Constantin Obadă despre trecut, cugetare, femeie, speranță, iubire, vis, ploaie, jocuri, dor, luminăStele..., adorate,
Vă iubesc..., pe toate,
Și celor visate,
Licăriri..., la toate.
Tu ești, argintul unor fluvii,
Cu valuri, veșnic sunătoare,
O clocotire de Vezuvii,
Și cea mai pură din cântare.
Tu ești, o dragoste curată,
Un joc, de sfântă sărbătoare,
Așa cum, n-a mai fost vreodată,
De când ne știm, români,...
Poezie de Constantin Obadă despre mândrie, români, sărbătoare, iubire, eternitate, jocuri, primăvară, sfinți, soare, poezieIubire, tu, numai candori,
Și dor, în inimi, semeni,
Dar vai, azi, trebuie să mori,
Cum mor, atâția oameni.
Iubire, știi, e greu să dregi,
Natura..., învechită-n legi,
„ Ba știu, că trebuie să mor,
Dar, visul meu, e numai zbor ”.
Sfânta pilă, protectoare,
Ne zâmbește, ca un soare,
Deși nu-i decât, femeie,
Unii, o proclamă: Zee!
Geaba vii cu manuscrise,
Legănate-n nopți și vise,
Geaba tremuri, în credință,
Genială iscusință.
Dacă Zâna..., nu se-ndură,...
Poezie de Constantin Obadă despre lăcomie, critică, critică literară, inteligență, stil, artă, artă fotografică, mașini, sfinți, armonieAi adus-o cam..., astral,
Îți va zice, un banal,
Când ai aripi de Pegas,
Sari un haos, într-un ceas.
Motto:
Când scriu, acum, acest poem,
Văd, clipa cea din urmă,
Poveste tristă, de boem,
Cum în noian, se curmă.
Eram..., rază de lumină,
Eram..., fluviu care taie,
Din izvoare, până-n zare,
Șesuri, ca să vie ploaie....
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, ură, trenuri, nevoie, zi, iubire, putere, întuneric, lună, milăCopii!
Peste o săptămână,
Nu mai e mult și...,
Vine o Zână!
Unii, o știți,
Alții, o bănuiți,
Cei bătrâni, o plâng,
Cu gândul nătâng,
Vine cu vioara,
Să răsune țara,
Vine cu verdeață,
Să-nflorească viață,
Vine cu iubirea,...
Deseori, vara-n livadă,
Dorm în fân, ori în ogradă,
Pe lăicer, bătut în stele,
Cu un vis, al vieții mele.
Farmec dulce, ce mă fură,
Cu, o tainică măsură,
Împletind, iubire pură.
Nopțile în poame-adună,
Must solar, dospit de...
Poezie de Constantin Obadă despre ură, noapte, grădină, vis, putere, iubire, măsură, farmec, stele, țară
