Am un album, cu scoarță roșă,
Țesută-n sânge și sudoare,
Cu litere de-argint pe ea o broșă:
P.C.R. - August - Eliberare!
Pe prima filă netezind,
Imagini hâde îmi apar,
O țară ruinată și arzând,
Ca un pârjol din ev barbar.
A...
Iubesc tarlaua țării și grâna colectivă,
Ca primăvara mai-ul cu teiul deopotrivă.
Iubesc pădurea verde, cu arbori seculari,
Iubesc în ea tăria din falnicii stejari.
Iubesc furnalul chipeș ce urcă, către cer,
Din trupuri de uzine, armat...
Poezie de Constantin Obadă despre prestigiu, viteză, comunism, viitor, faimă, frică, povești, aer, primăvară, pământTe-am așteptat, la margine de schelă,
Și ieri, și azi și-alaltăieri,
De ce nu vrei să vii, dragă Adelă,
Să-ți dau răspuns la tot ce-mi ceri?
Nu vezi că toți au șuguit,
C-am fost cu Tina la Ciric,
Din toate astea, noi am păgubit,...
Mi-i sufletul cristal ca roua dimineții,
Dar port în el regrete fără leac,
Că mi-am pierdut comoara tinereții,
Într-un trecut despotic, amarnic și sărac.
Eu primul scâncet l-am rostit în lume,
Pe-o margine de lan, la prașila dintâi,...
Poezie de Constantin Obadă despre comoară, regret, sărăcie, trecut, nume, suflet, salariu, zi, țară, zi de naștereÎntre dealuri, a murit amurgul,
Liniștea-ntre văi coboară,
Doarme pe rotile plugul,
Peste sat se lasă seara.
Peste codrul lin răsare,
Luna, plină ca de pară,
Apa sună prin izvoare,
Liniștea-i deplină-afară.
A fost odată, în trecut,
Și chin și suferință,
Și-am îndurat, cât am putut,
A vieții umilință.
În negură parcă s-a dus,
Trecutu-i omenesc,
Și viața robului supus,
Și biciul boieresc.
Noi, biciul l-am simțit ades,
În veacuri...
Poezie de Constantin Obadă despre umilință, bunul simț, simț, suferință, libertate, trecut, durere, viață, cer, zi de naștereLa-nceput a fost cuvântul!
A spus unul din poeți.
Eu, vă spun că începutul,
A fost chinu-acestei vieți.
Cum ar fi putut să fie,
Începutul un cuvânt,
Când o viață, încă vie,
Nu ieșise din pământ?
Cum să poată, o ființă,...
Era în vară. Ce frumos,
E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod...
Poezie de Constantin Obadă despre bucurie, poezie, speranță, bogăție, durere, pace, sărut, primăvară, adevăr, copiiPeste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Vânatul doarme liniștit,
În frunzișul singuratec.
Truditorii de pe câmpuri,
Viselor acum sunt pradă,
Câte-un câine, în răstimpuri,
Curmă liniștea-n ogradă.
De unii oameni, trebuie să te ferești mai rău ca de lupi.
Mai rău ca de lupi, trebuie să te ferești de oameni.
Era o liniște la școală,
Cum rare ori o întâlnești,
O liniște, patriarhală,
Din o mie una de povești.
În anii grelelor răstriști,
Făclie-ai fost în noapte,
Tu-i îndrumai pe comuniști,
Spre zări mai luminate.
Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Doarme vântul liniștit,
În frunzișul singuratic.
Tainică, odihnitoare noapte,
Vin' durerea de mi-o frânge,
Să n-audă zvon și șoapte,
Biata inimă, ce plânge.
Din Tomis, am plecat spre larg,
Cu nava noastră: „Libertatea”,
Și cu „Dreptatea” la catarg,
În drum, uimim străinătatea.
Drapelul rășu-nvolburat,
Stindard victoriilor țării,
Ca un mesaj îndepărtat,
Străbate larg, cuprinsul zării.
Hai s-o cântăm tovarăși, această zi de iarnă,
În care bucuria, ne-a încolțit în prag,
Această zi măreață, în care monarhia,
Strivită pe vecie, căzu sub roșu steag.
Stătea monarhul țeapăn, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i...
Pe strada unde locuiesc,
Au înflorit castanii.
În floarea lor, azi deslușesc,
Trecutului, toți anii...
Pe ulița mea, până ieri,
Tăcută și pustie,
Nu înfloreau nici primăveri,
Nici raza bucuriei.
Pe-atunci, în poarta ei...
C-o moarte vieți-i sunt dator,
C-o moarte, fiecare,
Dar cât trăiesc pentru popor,
Să cânt, să lupt, cu-nflăcărare.
În viața asta, nu mi-i dat,
Să trec nepăsător,
Ci gândul meu înaripat,
Să fie șoim, în zbor înalt.
Când răsare blânda lună,
Cu un dulce, trist regret,
Ea în suflete adună,
Nerăbdarea, în secret.
Liniștea încet o lasă,
Să coboare-n orice loc,
Noapte bună-n orice casă,
Și iubirilor..., noroc.
Poezie de Constantin Obadă despre secret, regret, liniște, suflet, tristețe, noroc, acasă, casă, lună, noapteSă vorbim de nebuloasă, de-nceputurile vechi?
De dureri care și astăzi ne mai sună în urechi?
Să vedem iarăși în față, șiruile-a mii de robi,
Cum deasupra lor mai cată, să-i sugrume, neam de corbi,
S-ascultăm din nou chemarea, unora,...
Poezie de Constantin Obadă despre durere, față, hoţi, viață, mamă, sânge, națiune, trecut, amintire, muncă
