Cântecele mor pe masă,
De o ciudă prăfuită,
O tăcere grea se lasă,
Vremea trece plumbuită.
A plecat de mult bătrânul,
E un veac parcă de-atunci,
Când și când, oftează scrinul,
Din mulaj de urme-adânci.
Mii de cânturi,
Străbat pământuri,
Dând avânturi,
Mii de cânturi.
Mii de mame,
Cu năframe,
Culeg poame,
Mii de mame.
Mii de oameni,
Îi asameni,
Dând în fameni,
Mii de oameni.
Când s-a măritat devreme,
Toate-n jur erau poeme,
Chiar a plâns, fără să vreie,
Când nu plânge o femeie?
Griji azi are cu bărbatul,
Până-i va suna veleatul,
Dar, ca orice credincioasă,
Îl alintă, și-i duioasă,
Și se roagă pe la...
Poezie de Constantin Obadă despre bărbat, credință, îngrijorare, sfinți, suferință, poezie, femeie, poețiAcum e toamnă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strai de frunze cenușiu,
Aleargă dorul verii viu,
Plouat, și rebegit de-amor,
El vede soare când e nor.
Acum e toamnă...
Poete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.
Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.
Poate viața uimitoare,
E și...
Poezie de Constantin Obadă despre eternitate, jocuri, poeți, toamnă, moarte, soare, viață, lună, stelePagina toamnei
tremură
de
frig
În vreme
ce
De pe
pagina verii
transpiraţia
curge-n valuri
de
poezie
Doamne
şi ce primăvară
se ridică
de pe această pagină
pătată
de
versuri albe
Şi
numai
poetul
surâde
în...
Astfel cum se-nclină crinul
Fără viaţă şi color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged şi desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Şi nimic n-aduce ţie
Viaţa şi mărirea ta!
Dragă, moartea locuieşte
Chiar în sânul tău...
Poezie de Dimitrie Bolintineanu despre fapte, rău, ură, fericire, speranță, dor, nimic, frumusețe, moarte, viațăE toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu...
Din munți cu două fălci de gură-n veci grotescă,
Cu ceru-n neguri dese ce prinde să albească,
Cad steiuri în mișcare ca lava din vulcani,
S-albească noaptea codrii cu vise de țărani.
Și visele se leagă! Moldova se-nsenină,
Din vraja unei...
Unde-mi stai ascunsă libertate!
Când din forul tău, venii pe lume?
Setea ta ce-i încă-n legi plecate,
Dând dureri iubirii, mi-au dat nume.
Și-am venit suind nevoii veacuri,
Ca să-ți cânt mai slobod decât alții,
Noaptea, scânteind din...
Poezie de Constantin Obadă despre libertate, soție, iubire, mamă, inteligență, respect, foc, naivitate, omenie, cuvântNoaptea-n liniște târzie,
Scaldă-n umbre vagi mistere,
Vis în har de poezie,
Doritor, săruturi cere!
Stau pe-o bancă lâng-o poartă,
Pironit în întuneric,
Doar salcâmi-n ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric!
Un cocoș...
Poezie de Constantin Obadă despre liniște, bancheri, conflict, întuneric, mister, noapte, vis, umbră, poezie, steleCând mori, e-o trecere finală,
Din primăvara ta banală,
Când crești risipă-n nicăieri,
Când dai ce-i bun, fără să ceri!
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând, să plângi vioară,...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, risipă, primăvară, toamnă, oameni, apă, noapte, viață, poezieCum moartea zilnic ne pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Mai credem că ne jinduiește,
Armonioasele făpturi!
Și ne cuprinde-o dulce milă,
Și parc-am vrea s-o sărutăm,
Uitând că searbăda idilă,
Nu-ncepe bine când visăm!
Visul meu saltă din unde,
Tot amorul unui râu,
Și-apoi zboară din secunde,
Ca un fluture din grâu!
Vraja-i sună ca un cântec,
Revărsat, din prea iubire,
Și vestindu-și pruncu-n pântec,
Bate-n timp, să prindă fire!
Visul...
Sedus, de farmece curate,
Ce izvorăsc din oaza ta,
Eu, vin din dune însetate,
Să sorb și eu din zestrea ta!
Norocul mi te-a prins frumoasă,
Și-n dorul lumii, fără leac,
Tu, astăzi ești cea mai aleasă,
Iar eu..., urâtul prea sărac!...
Poezie de Constantin Obadă despre seducție, sărăcie, noroc, dor, iubire, vin, zi de naștere, lume, poezieFetițele cu ochelari,
Ascund atâtea dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Când primenesc a lumii ere!
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorinței lor nevinovate!
Uimit, visezi...
Strânsei, din durerea vieții,
Ca să fiu tot cel înfrânt,
Trubadur, ca-n vremi poeții,
S-o alin, și tot să-i cânt!
Chiar cu haina sfâșiată,
Ca un șarpe mă târăsc,
Să ador, un chip de fată,
Și să-i cânt, făr' s-o urăsc!...
Poezie de Constantin Obadă despre înfrângere, ură, muncitori, durere, haine, vreme, viață, vis, față, soareVisătoare minți spre mâine,
Leagă punți în largul zării,
Să nu cați numai la tine,
Ci mai mult, la soarta țării!
Și din măiestria-ți dată,
Să lași, barem un cuvânt,
Să străluce, în durată,
După tine, în vreun cânt!
Să te...
Vis sedus din patima uitării,
L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină!
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispita care-i poartă pică,
Știu demult și calea lui pribeagă,
Știu...
Poezie de Constantin Obadă despre fanatism, tentație, seducție, suferință, păcat, rai, vis, lumină, poezieTimpul, pasăre bizară,
Leagă ziua lui de soare,
Cu o punte înnegrită,
Și din ea, aruncă stele,
În puzderii,
De imperii,
Iar cu luna străvezie,
Dă îndemn la poezie,
La dorinți neâmplinite,
Lăstărind iubiri râvnite!
Timpul,...
Poezie de Constantin Obadă despre timp, salariu, zi, schimbare, zi de naștere, poezie, stele, soare, lună
Poezie de 
Poezie de