Câți nu sunt în lume teferi?
Câți nu bat gândirii clare?
Dar nevoia de luceferi,
Din teribilisme sare.
Iar când nu mai pot de bine,
Plini de ifose-n orgolii,
Dau cu ura după tine,
Disperați pozând în dodii.
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, ură, bine, lume, poezieDeși mi-i traiul fără rost,
Mi-i geniul ordine divină,
Din haosul care am fost,
Rămâne unica lumină.
La noi gândesc duioși gropari,
Când mă veți da uitării triste,
De-or plânge-o seamă de măgari,
Să știi, sunt cei ce-mi dară...
Poezie de Constantin Obadă despre ordine, haos, geniu, lumină, poezieE o curgere în toate,
Care prinde să-nfioare,
Cine poate, nu mai poate,
Cei ce pot îți zic nepoate.
E o curgere în lume,
Care piere în renume,
E o zbatere deșartă,
Calea lumii se arată.
E o curgere amară,
Din comun în...
Poezie de Constantin Obadă despre respect, uitare, bunul simț, simț, lume, soare, viață, poezieNoaptea-i clară ca o zână,
Îndrăgită de poet,
Ca o apă de fântână,
Izvorând răcoare-ncet.
Mândre stele par fecioare,
Ispitite de Amor,
Care cer o sărutare,
Care suspină de dor.
Poezie de Constantin Obadă despre noapte, poeți, apă, cer, dor, stele, poezieFereastre stau deschise către astre,
O minte clară leagă infinituri,
O dragoste de om sclipirii noastre,
De căi lactee cu sublim bat nituri.
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, sublim, minte, poezieCând tulbură-i gândirea, tu vii lumină clară,
Când scapăr de iubire, tu arzi în mine pară,
Când gândurile bune, cu sârg mi se-ncunună,
Te simt în mine mare, cum râul meu adună.
Când valuri bat furtună, tu curgi numai speranță,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre coșmar, cugetare, dușmani, luptă, bunul simț, simț, cultură, rău, copii, speranțăE o curgere în toate,
Deșertare-n deșertare,
Cine stă să o socoate,
Deșertându-se din toate?
Cine știe valuri mării,
Câte bat stihia zării?
Cine știe bietul soare,
Câte pete-n patimi are?
Cine tainele iubirii,
Deșertări în...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, suferință, iubire, soare, poezieUnde stați raze de lună?
În ce taine v-ați ascuns?
Hai veniți c-o mină bună,
Negurii de nepătruns.
Unde stați raze de soare?
În ce nouri trecători?
În ce mări vă oglindiți?
Năvăliți aprinse-n zare.
Poezie de Constantin Obadă despre lună, soare, poezieO dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, cum mor iubind satiri,
Că basmele se leagă, cu alte mii de basme,
Că straiele vieții nu sunt decât fantasme.
Că omul în lumină, cu greu se-nvrednicește,
Ci tot în neguri cată...
Poezie de Constantin Obadă despre muncă, urâțenie, vis, povești, oameni, luptă, viață, lumină, poezieDeși trec sită nu prea nouă,
Eu cern rugina vremii mele,
Ca toate boabele de rouă,
Să bată smalțul altor stele.
Poezie de Constantin Obadă despre stele, poezieNu aștepta acele vise,
Spoite-n patima uitării,
Ci iscă din nădejdi ucise,
Speranțe încă înălțării.
Nu rabdă omenirea vise,
Roite-n nopți de revelații,
Ci dornică de noi abise,
Eternul ei încearcă spații.
Poezie de Constantin Obadă despre revelaţie, oameni, suferință, speranță, vis, noapte, poezieFereastre vieții stau deschise,
Să primenească atmosfere,
Ca din durerile ucise,
Să crească visul altor ere.
Să crească valul fericirii,
Să bată vântul primenirii
Iar cată visele ucise,
Să crească azi omenirii.
Poezie de Constantin Obadă despre durere, vis, fericire, viață, poezieDacă mai rabd acele vise,
Spoite-n vorbe dulci cântate,
E c-au murit în noi ucise,
Atâtea doruri zbuciumate.
Poezie de Constantin Obadă despre vis, poezieCopacii țării mor în cercuri,
Când siluiți de vânturi tari,
Plesnesc ca legendare arcuri,
Strunite-n timpuri de tătari.
Nu cred că mor fără să știe?
Cât sunt de-ndurerați,
Nici că destinul nu-i îmbie,
Din șes să urce spre Carpați.
Poezie de Constantin Obadă despre destin, poezieO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Un zbor de gând purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, uitare, mister, scris, minte, trecut, zbor, vechi, zi de naștere, poeziePojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Păduri în stepa lumii,
Cu vânturi dulci ușor prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, ploaie, pământ, lume, poezieCe umedă și grasă e țărâna,
Pe care acuma o sfărâm,
Poate cu Dacii dau acuma mâna,
Plecați demult pe alt tărâm.
În bulgări văd toată lucirea,
Atâtor ochi care-au plecat,
Cum urcă-n spice înorarea,
Cu fiecare semănat.
Poezie de Constantin Obadă despre strămoși, ochi, poeziePojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n stepe milenare,
Doinind cu vânt în zori colind,
Prășesc ogoare țipătoare.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, ploaie, pământ, poezieDuios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o...
Poezie de Constantin Obadă despre limbă, schimbare, pământ, naștere, artă, artă fotografică, destin, moarte, soare, viațăEu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Când mor fără de urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderi dragi de nume.
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, români, nume, rău, poezie
