Veniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre admirație, cultură, sărbătoare, măsură, sublim, omenie, lume, sfinți, poezie, inimăCând văd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate,
Când văd altare...
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, fum, ființă, credință, vis, noapte, lume, stele, soare, poezieEu cern c-o sită nu prea mare,
Sideful boabelor de rouă,
Și cată geana de rugină,
Când plouă-n ram se vrea lumină.
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, lumină, poezieMigală mută-n crez torid,
O sete care nu s-ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Eu sun viori să vină ploaie.
Deochii ispitirii cresc,
Molifți sprințari doinind frunzare,
Vârtejul dunelor pășesc,
O mare vălurind grânare.
De port...
Poezie de Constantin Obadă despre vinovăție, ploaie, pământ, dor, poeziePrind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbre dese spaime și dureri,
Prind că-i o mișcare ca un dor al milei,
Care-ogoaie crime, jafuri și plăceri.
Prind a înțelege ce-i mișcarea-n sine,
Când își schimbă chipul, când pare adâncă,...
Poezie de Constantin Obadă despre crimă, infractori, plăcere, schimbare, nimic, durere, umbră, dor, lumină, viațăCu aste mâini eu am săpat,
La temelii de vremuri,
Și cu sudoare am udat,
Dar ce ai..., parcă tremuri?
Din noapte am creat lumină,
Vieții grea apoteoză,
Cum ești rodul în grădină,
Am împletit cununi de soare.
Poezie de Constantin Obadă despre grădină, noapte, viață, soare, lumină, poezieO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icar nevolnic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, uitare, mister, scris, minte, trecut, bunul simț, simț, vechi, zi de naștereCând dorm altare-n guri de clerici,
Când doruri ard în dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
O simt din praguri cum mângâie.
Din fumuri iscodesc silința,
Neprihănită să arate,
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate....
Poezie de Constantin Obadă despre răbdare, tristețe, fum, credință, farmec, bunul simț, simț, vechi, dor, poezieNecazul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și cântă ploaie.
Deochii lumii mele prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare....
Poezie de Constantin Obadă despre sublim, ploaie, pământ, vis, dor, lume, poezieCine știe drumul lung către „a fi”?
Poate-abia acuma devenim „a fi” ce-om fi,
Cine precizează azi că nu e ieri?
Poate că durerea e loc de plăceri.
Cine garantează, viața că nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viața ne-o împarte?
Cine...
Poezie de Constantin Obadă despre gelozie, moarte, minciună, schimbare, plăcere, îngrijorare, adevăr, rai, femeie, bineTimpul vieții pare încă,
Valea lumilor adâncă,
Și tot taie și tot toarce,
Ghemul vieții ca o Parce.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind visări trecute,
Timpul nu-i decât o scară,
Un prezent mereu trecut.
Poezie de Constantin Obadă despre prezent, timp, minte, trecut, viață, poezieEu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
Ca pierderea de nume.
Poezie de Constantin Obadă despre români, nume, rău, poezieRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă gândirii iar lumina,
Să repictez o catedrală,
Redă-mi suplețea genuină,
Să zbor în pusta siderală.
Redă-mă...
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, destin, zbor, natură, iubire, viață, lume, lumină, poezieMigală mută-n crez torid,
O sete oarbă care nu s-ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Eu sun viorile a ploaie.
Deochii ispitirii văd,
Păduri de brazi doinind izvoare,
Iar dunele pe care șed,
O mare vălurind grânare.
Eu port...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, pământ, dor, poeziePrind a înțelege, simfonia ploii,
Când bate ziduri, când șiroaie-n geamuri,
Simt cum plânge setea în carul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, limbă, bunul simț, simț, lume, viață, poezieAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori ce mor striate,
Au fulgerat aleanul verii,
Cu farmecele deocheate.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?
De ce...
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, ochi, flori, grădină, dor, viață, poezieUnde stați raze de lună?
În ce tainiți v-ați ascuns?
Haideți iureș de furtună,
Negură de nepătruns.
Unde stați raze de soare?
În ce nori vă oglindiți?
Năvăliți aprinse zori,
Zări de lumi să limpeziți.
Poezie de Constantin Obadă despre lună, soare, poezieFereastre lumii stau deschise,
Spre veșnicei străbătătoare,
Cum o poiană de narcise,
Ne-ncântă ochi cu ochi de floare.
În sticla lor reflectă luna,
Credinți țesute cu milenii,
Dezvăluind abia minciuna,
Care-a ispitit toți...
Poezie de Constantin Obadă despre amar, minciună, ochi, lună, lume, poezieNecazul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Viori de dor i-adună ploaie.
Deochii lumii ape prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri ochiuri de cântare....
Poezie de Constantin Obadă despre destin, sublim, ploaie, pământ, vis, dor, lume, poezieMulte nopți cu stele clare,
Mi-au fost triste felinare,
Multe zile roi de soare,
N-au adus nici o cântare.
Multe doruri visătoare,
Mi-au pierit ca spuma mării,
Multe fețe iubitoare,
N-au adus dulceață sării.
Chiar norocul...
Poezie de Constantin Obadă despre jocuri, noroc, zi, noapte, stele, soare, poezie
