Dă-mi olul tău sfântă fecioară,
Să beau nectarul tinereții,
Să mă cunun acuma iară,
Cu toate farmecele vieții.
Dă-mi gândurile ce-mi crescură,
Gândirea mea o catedrală,
Dă-mi sprinteneală-n săritură,
Să zbor în lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre bine, cugetare, rugăciune, zbor, sfinți, lume, zi de naștere, viață, poezieMigală mută-n crez torid,
O sete oarbă care moaie,
Unde-i pământul mai arid,
Acolo sun viori a ploaie.
Deochii mei în timpuri văd,
Păduri de brazi doinind izvoare,
Pe dune triste care șed,
Zăpezi eterne cad din soare.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, pământ, dor, soare, poezieMai slăvit visării noastre,
Multora tu întârzii,
Chiar de-s zările albastre,
Aura de poezii!
Chiar de uzi cu apă vie,
Pomul trist și infantil,
N-o să-ți crească razachie,
Tulburând al vieții stil.
Poezie de Constantin Obadă despre stil, tristețe, apă, viață, poezieRamuri multe, moarte zac,
Prin grădina vieții mele,
Zilnic, prind să mă desfac,
Ploaie neagră de surcele.
Primăveri cu mii de cercuri,
Repictăm cu floare albă,
Poame dăm de multe feluri,
Și râdem de câte-o babă.
Din grădina...
Poezie de Constantin Obadă despre grădină, primăvară, ploaie, moarte, viață, poezieNu aștepta acele vise,
Căzute-n patima uitării,
Ci iscă din nădejdi ucise,
Speranțe încă înălțării.
Nu rabdă omenirea vise,
Roite-n nopți de revelații,
Ci dornică de noi abise,
Eternul ei încearcă spații.
Poezie de Constantin Obadă despre revelaţie, oameni, suferință, speranță, vis, noapte, poezieDoruri, gânduri, patimi, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri crești Dumnezeirii,
Vise vii ucise vise,
Toate cresc din taina firii,
Labirintele iubirii.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul poeziei,...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, iubire, cugetare, apă, viață, lume, lumină, poezieSlăvite Mai visării noastre,
Tu multora le întârzii,
Deși ți-s zările albastre,
O aură de poezii.
De câte ori stropești ponoare,
Cu pomi sterili la rădăcini,
Dar de nu dau în nouă floare,
Or înflori în mărăcini.
Chiar codrii...
Poezie de Constantin Obadă despre măsură, jocuri, poezieAbia încet deprind să cuget,
Că eul meu s-aprinde vâlvătaie,
Cânva am fost pe semne muget,
Ori o strigare de bătaie.
Poezie de Constantin Obadă despre cugetare, poezieTristeți mărunte bat în poartă,
Chemării lor eu nu răspund,
Iubirea mea e doar curată,
Și nu-i nevoie s-o ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, soție, conflict, iertare, iubire, amar, acasă, casă, durere, zi de naștereTânăr teafăr trec prin lume,
Și-n gândire prind să scapăr,
Numai lumea mea anume,
Se vrea soare din luceafăr.
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, cugetare, lume, zi de naștere, soare, poezieChiar de mi-i slova lapidară,
De taina muzei e pătrunsă,
Și trag din cumăniri de seară,
Lumina care stă ascunsă.
Poezie de Constantin Obadă despre lumină, poezieCe grabă neagră e țărâna,
Pe care acuma o sfărâm,
Poate-acuma strâng în mână,
O lume dintr-un alt tărâm.
În bulgări văd toată lucirea,
Atâtor ochi care-au plecat,
Cum urcă-n spice înorarea,
Cu fiecare semănat.
Poezie de Constantin Obadă despre strămoși, ochi, lume, poezieEra un timp când orice floare,
Din amorul florilor creșteau,
Și lumina pieritoare,
În ferestre se pierdeau.
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la inimioare,
Radios, solemn, albastru,
Taie zilnic anemone.
Poezie de Constantin Obadă despre timp, lumină, poezieO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icar nevolnic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, uitare, mister, scris, minte, trecut, bunul simț, simț, vechi, zi de naștereCând au plecat băieții să moară mai spre est,
Minați de cine știe ce dulce manifest,
Ce le-a iscat speranțe în visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Când au plecat băieții să moară mai la vest,
Mânați de vreo noblețe a...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcie, speranță, vis, poezieFetița mea din depărtări,
Ca un profet aștept să vii,
Să curmi noianul de-ntristări,
Din zilele ce par pustii.
Fetița mea din depărtare,
Eu te aștept cu gând peltic,
Când o să-ți dau o sărutare,
Sau poate n-o să-ți dau nimic....
Poezie de Constantin Obadă despre zi, zi de naștere, nimic, dor, poezieCând tristeți băteau în poartă,
Și chemau să le răspund,
Chiar iubirea mea curată,
Îmi șoptea să le ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre soție, conflict, iertare, iubire, amar, acasă, casă, durere, zi de naștere, cerVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre admirație, cultură, sărbătoare, măsură, iubire, sublim, omenie, lume, poezie, inimăSub pajiștea arată, ofteaz-un cimitir,
În care dorm strămoșii, eternul elixir.
În roua de pe brazde sunt lacrimi care-au curs,
Degajă arătura pe vechiul cimitir,
O ceață fumurie, cu iz de paraclis,
Ușoară, se destramă ca unda unui vis....
Poezie de Constantin Obadă despre strămoși, lacrimi, vis, poezieCând dorul gând m-a dat visării,
Eram pe drumul de-a fi om,
Din toate valurile mării,
Ce scaldă frunzele din pom,
Strângeeam în mine doar avânturi,
Spre cele-ntrezărite cânturi.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, monotonie, fericire, iubire, vechi, cer, poezie
