Poezii de Constantin Obadă, pagina 55

1351 poezii de Constantin Obadă

Constantin Obadă - poet și actor român

Constantin Obadă
S-a născut pe 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Ţara de origine: România
Biografie: A fost actor al Teatrului National din Iași, pe ale cărui scene a jucat timp de 25 de ani, poezia a fost una din pasiunile sale.

Apus! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când pădurea solitară,
Arămește umbra iară,
Dor de vis în prag de seară,
Eu vibrez iubirea-n pară.

Farmec dulce mă pătrunde,
Dau icoanei raze-n unde,
Ce te face să te-nchini,
Ca zaraful la țechini.

02 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre farmec, iubire, umbră, vis, dor, poezie

Noapte! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Noaptea-i clară blândă zână,
Simțitoare ca poetul,
Numai luna-i solitară,
Iscă vrej în tot boschetul.

Stele mândre par fecioare,
Ispitite de luceferi,
Pacea doarme în frunzare,
Tresărind un vânt de neferi.

Dar iubirea de cu...

21 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tentație, pace, noapte, inimă, sfinți, iubire, lună, stele, poezie

Când dorul! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când dorul gând s-a dat visării,
Treceam prin lume simplu om,
Din toate valurile mării,
Ce scaldă frunzele din pom,
Vibram un soare de avânturi,
Abia întrezărit în cânturi.

Când dorul gând, s-a dat iubirii,
Visam eternul tânăr om,...

1969-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre simplitate, apă, dor, imortalitate, iubire, tinerețe, cer, viață, lume, soare

Veniți la noi! (VII)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Veniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.

Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...

10 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre respect, admirație, cultură, sărbătoare, măsură, sublim, omenie, lume, inimă, țară

Speranțe aripe de vis! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Vederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.

Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri mai lasă,
Speranțe aripe de vis.

O clipă simt...

09 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre speranță, bătrânețe, tinerețe, schimbare, bunul simț, simț, dorință, minte, uitare, vis

Rechemând al serii dor! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.

Cum sclipesc sfioase stele,
Picurând nopții mister,
Eu răsar lumină-n ele,
Luminând ochiuri de cer.

Cum a nopților feerie,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, mister, speranță, suflet, dor, poezie, cer, iubire, față

Labirintele iubirii! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Doruri, patimi, gânduri, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri munți, valuri coline,
Vise vii ucise vise,
Toate trag nădejdi de bine,
Din iubiri ce zac ruine.

Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...

04 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre vis, suferință, cugetare, iubire, apă, bine, viață, lume, lumină, poezie

Și Biafra plânge...

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Mor copii pe drumuri și Biafra plânge,
Mor visând la pâine, înecați în sânge,
Foamea din orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă hoarde de tătari.

Surdă omenire, care miști rachete,
Cum lași tu să moară un popor sub soare?...

03 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre rușine, foame, viitor, bucurie, sânge, credință, copii, omenie, pace, lume

Veniți la noi! (XI)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Veniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.

Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...

10 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre admirație, cultură, sărbătoare, măsură, lume, sublim, omenie, sfinți, poezie, inimă

Neminune! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Pojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.

Deochii iscusirii cresc,
Păduri în stepa lumii,
Cu vânturi dulci ușor prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.

Eu trag...

11 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre dor, ploaie, pământ, lume, poezie

Icoane supte! (X)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când vezi altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste te mângâie.

Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc îți tulbură ființa,
Cu alte mai îndurerate,

Când vezi...

13 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sfinți, fum, ființă, credință, noapte, vis, stele, soare, poezie

O devenire la noroc! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.

De ce, oh...,Doamne dar de ce,
Nu sunt natură-n orișice?
Să vină timpul când să plec,
Dar și mor acum să reîncerc....

1969-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, vinovăție, timp, ochi, flori, grădină, viață, poezie

Unde stați? (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Unde stați raze de lună?
În ce colțuri v-ați ascuns?
Aruncați o umbră lumii,
Negură de nepătruns.

Unde stați raze de soare?
În ce ramuri mă priviți?
Haideți, inima mă doare,
După ochii îndrăgiți.

13 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre umbră, inimă, lună, ochi, lume, soare, poezie

Era un timp! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Era un timp când orice floare,
Din amorul florilor creșteau,
Și lumina pieritoare,
În ferestre se pierdeau.

Dar a venit un timp mai hâtru,
Când buruienile corcite,
Au prins în mână cite-un schiptru,
Și-au nimicit ce-i anemone.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre timp, lumină, poezie

Cu două mâini!

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cu două mâini am tot săpat,
La temelii de vremuri,
Și cu sudori am tot udat,
Ca tu să nu mai tremuri.

Din grele nopți cască lumină,
Să leg cu noi apoteoze,
Vieții visuri de grădină,
Și munților cântări mai roze.

1969-11
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre vis, noapte, grădină, viață, lumină, poezie

Eu văd strămoșii! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Ce nuanțată e țărâna,
Pe care pașnic o sfărâm,
Căldura ei străbate mâna,
Cu huma unui alt tărâm.

Prin iarba brazdelor întoarse,
Eu văd strămoșii după leat,
Cum trec tăria lor din oase,
În grâul proaspăt semănat.

16 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși, poezie

Ferestre deschise! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Fereastra lumii stă deschisă,
Spre astre veșnic rotitoare,
Cum stă o floare de narcisă,
Suavă-n alb îmbietoare.

Din sticla ei reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Să povestesc acum minciuna,
Ca în biserici vagi ectenii....

08 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre amar, mister, minciună, eternitate, lună, lume, poezie

Iubirea mea! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Iubirea mea de patimi plină,
Ca dorul setei de izvor,
Ogoaie setea de lumină,
Secând din scara tuturor.

01 nov 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iubire, suferință, dor, zi de naștere, lumină, poezie

O umbră! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

O umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icarul mitic aripi către sfere.

O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...

02 nov 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre umbră, uitare, mister, scris, minte, trecut, bunul simț, simț, vechi, zi de naștere

O dulce bunicuță! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

O dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, și zmeii și satiri,
Că basme leagă viața și viața leagă basme,
Că toate-s amintiri deși întâi fantasme.

1969-12
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre povești, urâțenie, vis, viață, poezie