Fetițele cu ochelari,
Ascund privirii dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin rază viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Poezie de Constantin Obadă despre mister, noroc, vis, lumeZboară visul meu spre lună,
Oglindit în marea nopții,
Și din flori de stele-adună,
Dor muiat în taina minții!
Poezie de Constantin Obadă despre zbor, vis, flori, grădină, lună, dor, steleCând curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite.
Când m-afund în rai de vise,
Și pradă cad melancoliei,
Din nebuloase de abise,
Renasc în cântul ciocârliei.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, rai, eternitate, noapte, vis, zi de naștere, soare, viațăUn paradox îmi pare viața,
Ca apa mărilor ce-ngheață.
Miracolu-i la suprafață,
De-ar îngheța din fundul mării?
Fericită-i apa vieții,
E ca marea când îngheață,
Morți am fi în arca gheții,
De-ar fi fundul suprafață.
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, apă, moarte, viațăCine știe taina lumii,
Setea oarbă de abise,
Tremurând în carnea humii,
Licăririle din vise.
Cine-n patimi de abise,
Cată altă omenire?
Lasă-n cuiburi pui de vise,
Și se pierde-n strălucire!
Poezie de Constantin Obadă despre suferință, vis, lumeTot căutăm, ne căutăm,
până ne-ngropăm,
ca din noi să crească,
iarba fericirii!
E sensul rotirii,
Restu-i doar o glumă,
Mânjită cu humă!
Poezie de Constantin Obadă despre glumă, sens, fericireMi-i sufletul atât de trist,
În dimineața asta clară,
Cum e credința întru Crist,
Dogmatica ei milenară.
Și mă învălui în noian,
De sonuri care bat în tragic,
De parcă am primit un an,
Și tot în jur îmi pare magic.
Mă mângâie...
Poezie de Constantin Obadă despre magie, glumă, tragedie, credință, tristețe, suflet, toamnă, vis, dorPleca-ne-vom uitării oarbe,
În ritmul vremilor ce vin,
Cum marea-n valuri se resoarbe,
S-ogoaie zbuciume mai lin.
Pierdute-or pare-a noastre vise,
Dar resorbindu-se mai vii,
Sublimul celor Paradise,
L-or cumpăni în poezii.
Poezie de Constantin Obadă despre sublim, vis, vin, poeziePresimt de tânăr clipa morții,
Regrete serbezi dând binețe,
Nedumerite-n urna sorții,
Cum de-am ajuns la bătrânețe!
Presimt a tinereții floare,
O clipă-n marea galaxie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie.
Presimt...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, clipă, regret, moarte, eternitate, dorință, tinerețe, cer, față, steleEu sunt un om dintr-o sinteză,
Suit în vârf de piramide,
Cu timpul lumii metereză,
La noi grădini Semiramide.
Natura mea mereu galantă,
Tu m-ai ucis din prima clipă,
O..., cum erai de ignorantă,
Dar vai, eu sunt oricum risipă!
Poezie de Constantin Obadă despre ignoranță, grădină, risipă, natură, timp, clipă, zi de naștere, lumeDorul meu petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ostenite!
Unde cade stropul,
Râde iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Râde-n om amorul.
Doamne dă norocul,
Veșnic să fiu stropul,
Călător spre mare,
Din mare-n...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, râs, dor, cugetare, ploaie, iubire, eternitate, noroc, timp, moarteNinge din imperiul vremii,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge-n toamna anatemii,
Bucurie printre țarini.
Ninge lin din plin alene,
Clinchete de zarvă-n străzi,
Fulgi ușori clipind din gene,
Mâine vor fi toți zăpezi.
Strălucita...
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, bucurie, povești, minune, iubire, noroc, toamnă, vreme, moarte, cerCa o femeie îndrăcită,
Furtuni aruncă marea-n valuri,
Sedusă, mult domesticită,
Revine credincioasă-n maluri.
Natura ei e tulburată,
De patimi grele ce scânteie,
În norii grei când se deșartă,
Să iște-n ceruri curcubee....
Poezie de Constantin Obadă despre credință, femeie, omenie, cer, suferință, naturăSfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Când timp aveam, să sar s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Poezie de Constantin Obadă despre sfârșit, infinit, dumnezeu, timp, pământÎn sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste de prunci părinții....
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, comoară, vin, ochi, zi de naștere, lumeNu pot să scriu cu mâna stângă,
Dar dreapta o-ndrăgește fără margini,
Cum inima și țara, bat tot pe stânga,
Iubirea mea de oameni se adâncește-n pagini!
Poezie de Constantin Obadă despre scris, oameni, iubire, inimă, țară, zi de naștereNefericiți au fost de tineri,
Naivi în rosturi dulci iubirii,
În nopți târzii cu ochii teferi,
Abia visau păcatul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el, în stare,
Părinții când au...
Poezie de Constantin Obadă despre naivitate, nefericire, păcat, tinerețe, farmec, iubire, ochi, frumusețe, noapte, răuRepublica mea dragă, ești visuri de milenii,
Ce scânteiesc lumina spre zorile de mâine,
Ești tropotul de oșteni ce calcă ritmul lenii,
Ești sânul omenirii din leagăne de pâine!
Poezie de Constantin Obadă despre vis, zi de naștere, luminăNinge din imperiul vremii,
Cel albit și fără margini,
Ninge-n toamna anatemii,
Primăveri să crească-n oameni.
Ninge armonii troiene,
Clinchete de zărvi în stradă,
Fulgi acum sclipind din gene,
Mâine-n zori vor fi zăpadă.
O...
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, primăvară, noroc, toamnă, oameni, vreme, moarte, iubire, vis, dorArcate-n visuri genuine.
Trec punți oceanice-n suspine,
Sub cerul lor vuiesc mioape,
Iubiri în șuiere de șarpe.
Zădărnicia unor valuri,
Idile triste cată maluri,
O..., Doamne cum e cu putință,
Unde-i frumoasa lor credință?
Le...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, credință, omenie, cer, inimă
