Toată slba grea de vicii,
Nu-s în fond decât delicii,
Ocrotite-n raza fricii,
De când lumea le sfidăm,
De când lumea le gustăm,
Unii sunt care se jură,
Uneori chiar pe scriptură,
Că le lasă în pustie,
Dar natura, cum se știe,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDe-ar fi în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri, pe-ntrecute,
Aș vrea dorinți ce nu albesc,
Și chip iubirii pe tăcute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce este azi, ori ce e mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn sânii tăi zglobii păstrezi,
Comoara altor ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin cerul care pică,
Disimulat în noi,
Din raze ce ridică,
Luceferii șuvoi,
De stele și comete,
Ce tremură-n tării,
De mine deochete,
Din lungi călătorii,
De sori ce au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCu noi se trec un șir de zile,
Din lungul șir neîntrerupt,
Tot tâlcul nu-i decât, copile,
O trecere pe dedesubt.
Slăvitul soare, sus în ceruri,
Și el se află dedesubt,
Tulburător roind din focuri,
O lume-i crește dedesubt....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeLumea, pare veșnic altfel de cum este,
Când în sine, toarce unica-i poveste,
Cine-o înțelege și-i citește taina,
Aibă doar o grijă: să-i preschimbe haina.
Căci în goliciunea de splendori visate,
Poartă cu mândrie, veșnice păcate!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeBătrânul domn a adormit,
În pajiștea visării sale,
Noi nu-l trezim, ci într-un mit,
Îl strălucim cu mii de stele.
Cândva a fost un om de rând,
Cum suntem toți în lume,
Dar toată vremea-i scrisă-n rând,
De mai vorbești anume....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFrunza toamnei, ca și toamna,
În declinul ei se pierde,
Ea la cramă umple crama,
Dintr-un suc cindru mai verde.
Să nu credeți că-i bătrână,
Și se stinge îndelung,
Chiar în haina-i de rugină,
Ea gândește verde crâng.
Un Anteu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn noi purtăm un soi de ere,
Ce le-mpărțim de mult zâmbind,
Oricum am fi, chiar în cădere,
Noi tot urcăm mereu iubind.
Chiar dacă globul o să steie,
Ne înjghebăm noi un alt soare,
Așa cum ne-am tocmit femeie,
Ce ne multiplică pe...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAscuns miracol, te tot caut,
Prin nebuloase de păreri,
Te chem cu sunete de flaut,
Din lumea ta de nicăieri.
Dar tu din ceruri fără nori,
Nu te arăți decât târziu,
Când viața lumii stă s-apună,
Mereu în scânduri de sicriu!
Nu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSe frânge faima lumii de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, împătimind curată,
Acum eu caut cuiburi de vis în galaxie,
Să împlinesc speranța cântărilor ce-mbie.
Eu amăgesc cu vise ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea piere,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEterna clipă-ncepe lumea,
Limanul lumii, aceiași clipă,
Deaceia ni se pare vremea,
Delir, pe-o singură aripă.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeTe intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă.
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă absoarbă în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Căci sper în tine poezie.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCând scriu mi-e capul o morișcă,
Ce strânge-n gânduri lumea largă,
Iar din simțirea mea ce mișcă,
Cântul curge ca o bragă.
Când scriu mi-e capu-o recuzită,
Sclipiri de gânduri, bune, rele,
Simțirea de-i cumva dogită,
O pun să sune...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAtâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată.
Eu o ascult cum înfioară,
Eterna sfântă desfătare,
Când cu lumina ei selară,
Aprinde-n suflete alt soare.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeE bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeNu-i greu să scrii o poezie,
Când ai de toate la-ndemână,
Talent de muză-n fantezie,
Coniac subtil și voie bună.
Dar când privesc și cuget bine,
Secvența noastră-ncuietoare,
Eu las vulcanul meu din mine,
Să ardă-n noi ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeO lume stăruie de veacuri,
În vrerea mea care mă ține,
Cum stele licăresc din lacuri,
Comoara nopților senine.
O gamă grea de lungi bejenii,
Acordă orga suferinții,
Cu slava sfintelor ectenii,
Sporind cu ele faima ginții.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeLa capete de vise moarte,
Un vis sfios se înfiripă,
Speranțele-i ne par deșarte,
Când vrea să zboare c-o aripă.
Gândirea lor n-o știe nimeni,
Tăria tânără-i tenace,
El scapără din niște cremeni,
O lume care încă tace.
Să...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSe frânge cornul lunii sub gânduri fulgerate,
Ne mor visări iubirii, și-mpătimiri curate,
Acuma ești prin roiuri veșnicie,
Să reanimi speranța cântării ce-o să vie!
Când strălucim altare din farmecul credinții,
Noi știm că lumea piere...
Poezie de Constantin Obadă despre lume
