Sfinte patimi, de iubire,
Suferiți, din bunătate,
Dar, când dați în fericire,
Străluciți, numai păcate!
Nu cătați, în altă lume,
Bunătatea fericirii,
Mulțumiți-vă cu-n nume,
Lângă voi, plin de iubire!
Depărtarea, ca și marea,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeUnii..., au suit la ceruri,
Când era lumea, barbară,
Alții..., au creat misteruri,
Când ni-e lumea, nouă..., iară!
Eu, sărmanul, duc povara,
Pătimașelor mistere,
Nestatornica-mi vioară,
Ține ritmul, după ere!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFirave fire, de 'noire,
Animă..., restul vieții,
Ca florile de busuioc,
Visarea..., tinereții!
Iar eu, duios cu visul meu,
Privesc senin..., clepsidre,
Uitând, că mă golesc, mereu,
Necunoscute..., vidre!
Venim..., trăim...,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAi venit, tiptil, iubire,
Te-ai lipit, cum e mai bine,
Căci bolnav, de fericire,
Cine-n lume, nu-i ca mine?
Dar, te-ai dus, sfântă simțire,
Cum se duc, vorbe deșarte,
Astăzi, cauți, o iubire?
Eu, te caut, pân' la moarte!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeNoaptea, visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie, dezmierdând o dragă fată,
Fie, ocolind un soare!
El, din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri, solitare,
Și ferești ce stau deschise!
Eu, atras de-a...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeMi-i sufletul atât de mic,
În dimineața asta clară,
Ca visul bietului calic,
Flămând dormind mai decuseară!
Dar mă alin c-un vis ușor,
Că dor cu dor, reface-o culme,
Nesățiosului amor,
Rătăcitor prin lume!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu știu spre bine, c-am să mor,
Iar martor mi-e norocul,
Că-n traiul lumii trecător,
Sublim e numai jocul!
Din el ades ce-i readmir,
E sloboda-i uitare,
Cu tot naivu-i elexir,
O brumă-n prag de soare!
O biată iarbă de rămân,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCâte trec în lume vicii,
Nu-s în fond decât delicii!
De când lumea le sfidăm,
Și de-atunci le și gustăm!
Unii sunt care se jură,
Uneori și pe scriptură,
Că le dă în cea pustie,
Dar năravul, cum se știe,
Din păcat, crește o mie,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAcolo-n eu-l meu sălbatic,
Am prins cu liniștea mistere,
Ca norul slab și singuratic,
Din largul mărilor putere!
Dar n-am găsit adânci vibrații,
S-armonizez a lumii vânturi,
Până iubiri eterne-n grații,
Nu-mi insuflă-n taină cânturi!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎmi pare că trăiesc pe-o mare,
În care valuri bat iluzii,
Furtuni când vin, abia-s în stare,
S-aline-n țărmi uitați confuzii!
Vechi amiral, eu stau la cârmă,
Sî-ntâmpin vremi ce au să vină,
Apoi le leg cu câte-o sârmă,
De gândul...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCând ies din casă, mai privesc,
Zâmbind, oglinda matinală,
Și parcă mai întineresc,
Și parcă, mă-ndrăgesc, cu fală!
Dar, când la prânz, vin ostenit,
Din multe ploi, ori din lumină,
Eu, scad, din ce-am îmbătrânit,
Durerii, care mă...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFetițele cu ochelari,
Ascund atâtea dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Când primenesc a lumii ere!
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorinței lor nevinovate!
Uimit, visezi...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeLumina nopții terfelită,
De întunericul bastard,
Îmi pare-o doamnă de elită,
Ce doarme-n vise care-i ard!
Lumina vine și se duce,
În umbre, ades făr' să le știm,
Ooriunde-o fi, ea ne străluce,
O rază pală-n țintirim!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeLumea pare veșnic altfel de cum este!
Dar în sine toarce unica-i poveste!
Cine-o înțelege, și-i citește-n taine,
Aibă doar o grijă: să-i preschimbe haine.
Căci în goliciunea-i de splendori vizate,
Poartă cu mândrie veșnice păcate!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeO..., Românie, țara mea!
Tu pentru mine ești unica minune!
Or fi în lume, țări mai mari,
dar tu ești pentru mine, însăși viața,
căci viața mea, din tine curge!
De m-ai chinui tu țara mea,
eu tot te iubesc, căci voi bea cu tine,
cel...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSub zidirea sfintei Golii,
Mândră, crește o parcare,
Sfinții umezi, roși de molii,
Nu mai pot ieși la soare!
Palizi, triști, cu fețe trase,
Nu mai știu nici o credință,
Îndrăgiți cu fumuri grase,
Morții trec făr' de credință!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSedus, de farmece curate,
Ce izvorăsc din oaza ta,
Eu, vin din dune însetate,
Să sorb și eu din zestrea ta!
Norocul mi te-a prins frumoasă,
Și-n dorul lumii, fără leac,
Tu, astăzi ești cea mai aleasă,
Iar eu..., urâtul prea sărac!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVisul meu saltă din unde,
Tot amorul unui râu,
Și-apoi zboară din secunde,
Ca un fluture din grâu!
Vraja-i sună ca un cântec,
Revărsat, din prea iubire,
Și vestindu-și pruncu-n pântec,
Bate-n timp, să prindă fire!
Visul...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCe vie-mi pare, sfânta vreme,
Când ne-ntâlneam, până și-n zori,
Când ne feream sfioși de lume,
Și ne-ndrăgeam, neștiutori!
Și cum sorbeam încet cu vremea,
Uimiți al dragostei șuvoi,
Ce fericită era lumea,
Și cine mai era ca noi!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeUmbrit de soare, mă cobor,
Ades în valurile mele,
Acolo-i liniște, și-un nor,
Și soare blând și stele!
Și bat cu aripe de vis,
La porți ce cred că s-au închis,
Dar, ca în lume-o carapce,
Miraculoasă se desface!
Și iar, nevinovatul...
Poezie de Constantin Obadă despre lume
