Seara în sat!
Caiet Nr. 1 - Poezii 1951
Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Doarme vântul liniștit,
În frunzișul singuratic.
Vin' durerea de mi-o frânge,
Să n-audă zvon și șoapte,
Biata inimă, ce plânge.
Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Doarme vântul liniștit,
În frunzișul singuratic.
În anii grelelor răstriști,
Făclie-ai fost în noapte,
Tu-i îndrumai pe comuniști,
Spre zări mai luminate.
De când dacii și romanii zămislit-au astă lume,
Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima...
Era o liniște la școală,
Cum rare ori o întâlnești,
O liniște, patriarhală,
Din o mie una de povești.
De unii oameni, trebuie să te ferești mai rău ca de lupi.
Mai rău ca de lupi, trebuie să te ferești de oameni.
Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Vânatul doarme liniștit,
În frunzișul singuratec.
Truditorii de pe câmpuri,
Viselor acum sunt pradă,
Câte-un câine, în răstimpuri,
Curmă liniștea-n ogradă.
Era în vară. Ce frumos,
E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod...
La-nceput a fost cuvântul!
A spus unul din poeți.
Eu, vă spun că începutul,
A fost chinu-acestei vieți.
Cum ar fi putut să fie,
Începutul un cuvânt,
Când o viață, încă vie,
Nu ieșise din pământ?
Cum să poată, o ființă,...
Când palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.
Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...
Hai să cântăm tovarăși, acum în plină iarnă,
Când anul 65, mai stă încă pe prag,
O zi măreață-n care hidoasa monarhie,
Strivită pe veci, căzu sub roșu steag.
Stătea un rege gângav, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i veninoasă, ținea...
Opera scriitorului, trebuie să fie mobilizatoare,
pentru că numai astfel, contribuie la progresul omenirii.
Între dealuri, a murit amurgul,
Liniștea-ntre văi coboară,
Doarme pe rotile plugul,
Peste sat se lasă seara.
Peste codrul lin răsare,
Luna, plină ca de pară,
Apa sună prin izvoare,
Liniștea-i deplină-afară.
M-am trezit odată cu zorile,
Scăldat în baia de lumini,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Când dormeam,
Dincolo de hotarul nopții,
Aerul rece filtrat de păduri,
A sărit tocul ferestrei,
Limpezindu-mi ceața ochilor,
După ce, mai...
Slăvită fii și-acum eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome tari și moi simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul acestei săptămâni.
Sub soarele moldav, sub diafana lună,
Nu-i fire de poet, vibrând, să nu scânteie,...
Te-am așteptat, la margine de schelă,
Și ieri, și azi și-alaltăieri,
De ce nu vrei să vii, dragă Adelă,
Să-ți dau răspuns la tot ce-mi ceri?
Nu vezi că toți au șuguit,
C-am fost cu Tina la Ciric,
Din toate astea, noi am păgubit,...
Din inimile tuturor,
Râuri de dragoste au curs,
De sus în jos, de jos în sus,
Unite într-un fluviu sonor,
Cu valuri de fapte, idei și viață,
Năvalnic s-azvârle,
În drum seacă grânele,
Schimbând în mai bene, a țării față.
Către,...
Am un album, cu scoarță roșă,
Țesută-n sânge și sudoare,
Cu litere de-argint pe ea o broșă:
P.C.R. - August - Eliberare!
Pe prima filă netezind,
Imagini hâde îmi apar,
O țară ruinată și arzând,
Ca un pârjol din ev barbar.
A...
Slăvită fii și-acuma eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul, acestei săptămâni!
Octombrie brumar al nopților de toamnă,
Iar ziua rumenește ciorchini de sevă...
Mă tem de tine, zău mă tem,
Vezi bine că mă jur...
Adeseori, în nopți, te chem,
Să-mi risipești tăcerile din jur.
Dar, nu vii, nu vii, nu vii?
Floare blândă de narcis,
Singuratic, ca și steaua din tării,
Priveghez cu ochii treji,...