Unde..., să rotească, steaua mea prin aștri,
Ca să lumineze, cer, cu ochi albaștri?
Unde..., să mai cadă, raza ei curată,
Ca să primenească, lumea întinată?
Unde..., să străbată, codrii cu izvoare,
Să reînflorească, dragostea-n cărare?...
Când țara ta, o tot străbați,
Poete, dăscălind cuvinte,
Nu-i ocoli, pe cei plecați,
Din vremi, aducerii aminte!
Când trec uitate, vechi povești,
Și bunul simț, iese din fire,
Menirea ta e să ivești,
Un cântec..., de tămăduire!...
Eu, vin din plaiul strămoșesc,
Păstor în stripa devenirii,
Să cânt, eternul românesc,
Din țara doinei și-a iubirii!
Și nu mă dau cum ne e firea,
Pân' n-oi suna din universuri,
Să ne cunoască omenirea,
Dreptatea vremii și în versuri!
Din Tomis, am plecat spre larg,
Cu nava noastră: „Libertatea”,
Și cu „Dreptatea” la catarg,
În drum, uimim străinătatea.
Drapelul rășu-nvolburat,
Stindard victoriilor țării,
Ca un mesaj îndepărtat,
Străbate larg, cuprinsul zării.
Plânge-n mine amintirea,
Clipelor care s-au dus,
Împletindu-se cu firea,
Celor care urcă-n sus,
Tot voind dreptate țării,
Îndeobște mai greșesc,
Dar la fel ca valul mării,
Mă retrag să mă-ntregesc.
Amintiri îmi plâng de voie,...
O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie
Bătute-n ea şi soarele-i fereasta
La temniţa vieţii. Prin el trece
Lumina frântă numai dintr-o lume,
Unde în loc de aer a un aur,
Topit şi transparent, mirositor
Şi cald. Câmpii albastre se întind,
A...
PERSOANE:
MUREŞANU, MORS, GENIUL LUMINEI
(Scena înfăţişează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munţi. Pe deoparte stânci sur¬pate - unele ţepene, altele răsturnate - de alta brazi acăţaţi de vârfuri de stânci, unii frânţi şi...
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul -...
Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevarul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiți,
Au fost ofensați,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului....
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia...
N-am
dreptate
Un procuror
un avocat
un judecător
Şi
bineînţeles
un poliţai
Pun
la cale
Justiţia nereperată
a
poporului român
Şi
cum
spuneam
Adevărul trece
minciunile
rămân
