Cândva...,
de la sine,
rotiri stelare,
s-au aprins,
cercuri,
străluminând,
tăceri,
și
nemărginite,
veșnicii.
Cândva...,
de la sine,
planeta mea,
a ars,
cuptor încins,
Dar...,
rotunjind,
gerul galactic,
a...
Gerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.
Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.
E un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,...
Pământul, pare supărat,
De-atâta îndrăzneală,
Că omul, singur și-a durat,
O cale..., siderală.
Și ca să-l tulbure glumeț,
Deprinderea-i isteață,
C-o pulbere de Voroneț,
Îl mângâie..., pe față.
Doruri, patimi, gânduri, vise,
Visuri crude, dulci narcise,
Valuri, munți, deluri, coline,
Vise vii, ucise vise,
Toate trag, nădejdi de bine,
Din iubiri, ce zac ruine.
Trec, în barca tinereții,
Arta lumii-n zor poeții,
Iar cu...
Când dulcea mea bunică, mi-a spus, că în iubiri,
Mor, visele urâte, și visele-s subțiri,
Că basmele cu zmei, sunt pilde din viață,
O purpură de vis, îmi flutură pe față!
Suav, am râs atunci, cum râde o mireasă,
Când, dusă spre iubiri,...
Din zări prelinge primăvara,
Subtile mantii aurii,
Și dintre brazi sună vioara,
Visării noastre poezii!
O lume crudă se desprinde,
Din coapse de necunoscut,
Cum fața viselor întinde,
Dorinți spre cel ce i-a plăcut!
Oricând...
Un vis redat neliniștirii,
Mister din haosul tăcerii,
Eu sunt sămânța răzvrătirii,
Adâncă prinsă germinării!
Un gând din stripa devenirii,
Ocean din apele sărace,
Eu sunt în undița iubirii,
O lume dornică de pace!
Un vis din...
Presimt cu anii clipa morții,
Scăldată-n serbede regrete,
Nedumerite-n urma sorții,
C-am dat de furcă bătrâneții!
Presimt a tinereții floare,
Cum o să ardă-n omenie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie!
Presimt în...
Nu pleca iubire, stai,
Tu ești totul pentru mine!
Când în pragul meu răsai,
Basm de fată chipeș rai,
Eu leg soarta mea de tine!
Dacă stau tăcut, posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-l spoiesc dorinței...
Iar cântă cucul, în livadă,
Iar stau tăcut, muncit de vis,
Ca un erou, dintr-o baladă,
Care iubind..., a tot ucis!
Eu îl ascult, cu ochii minții,
Și văd, iubirea mea, curată,
Cum plânge-n vălul suferinței,
Eterna dragoste, de...
Voi..., nu gândiți, că printre voi,
Sunt genii, care-ncheagă vise,
De-aceea-i socotiți..., gunoi,
În timp ce ei..., străbat abise!
De câte ori, n-au ascultat,
Cum vă spoiați, cu-a vremii fală!
De câte ori, n-au suportat,
Prostia...
De cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
De unde..., prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce..., îmi par acum, străini,
Copii, toți, la față?
De ce..., isteț, nu mai pricep,
Tulburătoarea fire?
De ce..., când verile încep,
Nu tremur, de iubire?
De ce..., în...
În față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Noapte-n parc, umbrit de ramuri,
Par, o umbră..., ce scânteie,
Chipul tău, prelins din geamuri,
Nestatornică..., femeie!
Vis măreț, din patimi strâmte,
Mi-ai surâs, cândva iubirii!
Unde-i fata..., ce presimte,
Nostalgia...,...
Patria, e-o mare de lumină,
Vălurind în lume, libertatea!
Cuib latin adânc, de-nțelepciune,
Ea visează, strălucind, departe!
Pură, ca zăpada iernii noastre,
Îndrăgită-n veri cu zări albastre,
Ea-i chemarea care leagă ginte,
Marșul...
La ce ți-e bună viața, când te sufoci mereu,
Când ploaia te doboară, când vântul te oprește,
Când nourii pe umeri, te-apasă tot mai greu,
De-ți cumpănesc destinul, la cât mai vremuiește?
Dar totuși chinuirea, e-o lege-adânc-a firii,...
O vreme de ploaie, în nopți fără stele,
E-o mare-n furtună, ce-i pasă să spele,
Rugina naturii, și-n luciu să-i ție,
Sămânța-nvoirii..., eternă și vie,
Vibrarea și-o sună, din ramuri ce mișcă,
Din doruri ce leagă, și spinii când...
Un dor precoce, îmi dezmiardă,
O dragoste târzie de viață!
Destinul șui, vrea să mă piardă!
Dar eu, l-amân și-i râd în față:
De tânăr dacă nu m-ai dus,
E semn că-s tare-n costoroabe,
Că nu mi-e dat să fiu supus,
Nici surghiunit...
