Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc
Pe-a cerului arcuri mărețe.
În umede lanuri de-albastru ceresc,
Merg norii cu hainele crețe
Și stâncile rar
Ca stâlpii răsar,
Negriți și-ndoiți de furtună
În lună.
Diamant e în aer, în codri miros...
Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidente aranjate pe-o tristă gamă
Azi iar mi-i frică... și cred, și sper...
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin...
Revăd, altare părăsite,
Cum caută, fumuri de tămâie,
Figuri, de veacuri obosite,
Cum triste, încă mai mângâie.
Icoane, supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Mai tulbură și-acum ființa,
Cu pătimiri, îndurerate.
Revăd,...
Cât am stat de voi aproape,
Nu știam că ne desparte,
Fanteziile mioape,
Și gândurile deșarte!
Eu credeam în amiciții,
Cum o roză crede-n soare,
Nesimțind că-s exerciții,
De grimasă și oroare!
Numai timpul, meșter mare,...
De ce..., ne amăgim, cu cât ne înmulțim,
Ființa noastră bună, cu zeci de surogate?
De ce..., gțndiri, tratăm, cu un sever regim,
Să suferim de frică, iubind, din lașitate?
De ne mai amăgim, cu temple din iubiri,
Un haos, ne pândește,...
Nici ploaia, nici vântul,
Ce bat pământul,
Nu șterg cuvântul,
Ce-n fie cântul,
Umanității,
Înnobilând-ul,
Cânt libertății!
El ni-i crdința,
Scrisă pe flamuri,
El ni-i ființa,
Stîpână pe neamuri,
El e cuvântul,
Viteaz...
Azi nici în lumi celeste,
Nu se mai poartă fes,
Căci Domnul nostru este,
O umbră de eres!
Nu-i voi boi demența,
Cu patime deșarte,
Ci voi struni ființa,
Credință să-i mai poarte!
De douăzeci de veacuri,
Ni-e strașnicul...
Tu Doamne, nu mai ești în cer,
O..., iartă răzvrătirea noastră,
Tu ești adâncu-ne mister,
Ce luminezi ființa noastră!
Oricâte spații ne ating,
Ne ești, sublimă-ntruchipare,
Părinte-n suflete ni-e drag,
Tu, ești în noi, eternul...
La-nceput a fost cuvântul!
A spus unul din poeți.
Eu, vă spun că începutul,
A fost chinu-acestei vieți.
Cum ar fi putut să fie,
Începutul un cuvânt,
Când o viață, încă vie,
Nu ieșise din pământ?
Cum să poată, o ființă,...
Să nu ne cerți cumva natură,
Cu tot cortegiul tău de lavă,
Să nu ne lași iar vreo frântură,
Acum, când suntem mari în slavă.
Ori, să-ntorni oceane-n spații,
Ca să pierim în triste-abise,
Cum mai pieriră în vremi alții,
Să ne...
De tac altare-n glas de clerici,
Ori doruri ard din dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
Din praguri roase te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Ce tainic îmi roiesc ființa,
Neprihănitelor surate....
Eu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Ce sfânt și blind și lin mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic îmi redau ființa,
Neprihănitelor surate.
Eu văd altare,...
Când văd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate,
Când văd altare...
Când vezi altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc îți tulbură ființa,
Cu alte mai îndurerate,
Când vezi...
Eu văd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri de veacuri obosite,
Din ziduri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate.
Atuncea cred că-n...
Revăd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri de vedenii obosite,
Cum sinistre încă mai mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc cum tulbură ființa,
Cu pătimiri îndurerate.
Revăd altare...
Eu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Le simt cum blânde mă mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic tulbură ființa,
Neprihănitelor surate.
Când văd altare,...
Ca a nopţii poezie,
Cu-ntunerecul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar.
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor,
Apărând divinizată,
Răpişi sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un...
Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.
Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot...
Care-i amorul meu în astă lume:
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al mărirei aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,
Cu cIopotu-i vestind a morţii dramă?
Sau este chipul blând unei...
