Am iubit, o servitoare,
Cu priviri nevinovate,
Dulce și ispititoare,
Mă-nrobi, cu dulci păcate.
Am iubit, chiar o matușă,
Mie fiind, dar șugubăț,
Astăzi biata, are gușă,
Și se reazămă în băț!
Am iubit, femei ușoare,
Nori...
Aștept, în parc, neostenit,
Pe-aleea solitară,
Să vii, de unde ai venit,
Iubire..., tainică fecioară!
Să stăm, cuminți, dormind în flori,
Copii ai șoptirii rare,
Să dăm durerii, visători,
Fiori, de dulce încântare!
Și-acel...
Poate..., mor, acum, ucise,
Flori, ce-ar fi putut să fie,
Dulci poeme, cu narcise,
Sonuri noi, de simfonie!
Poate..., mor, acum, ucise,
Din dureri, o bună parte,
La ce bun, când pasc din vise,
Turma, armelor de moarte!...
Din urbea mea natală, acuma mă strecor,
Când viața, mi-e mai plină, cum n-a mai fost, vreodată,
Să caut, pe la țară, visării, alt decor,
Cu toate c-a mea urbe, frumoasă-i ca o fată!
De ce dar, deci, în urbe, am clipe de-ntristare?
E...
La umbra sufletului meu,
Cresc flori de tei și crizanteme,
Ce sorb, c-un tainic curcubeu,
Fântâni, iubirii, mai devreme!
La umbra sufletului meu,
Cresc flori, cu sân de poezie,
Pe care le-ndrăgesc, mereu,
Cu patimi dulci, de omenie!
Desigur, e ușor în lume,
Minuni să vezi, pe orice drum,
Dar, cei ce le-au clădit anume,
Uitați, adesea, sunt acum!
Desigur, vremea, poți s-o bântui,
Cu arta unui brav condei,
Pustiul lumii, poți să-l mântui,
Cu flori de stil, cu...
Ploaia, cade stol de păsări,
obosite pe vapoare,
iar din miezul nopții, sumbre,
dorul meu soarbe din ploaie,
dulci răcori, de vis spumos!
O neliniște, cuprinde,
sufletu-mi înnamorat!
Vara patimii ascunsă,
iscă-n ochi bobiți de...
Nici ploaia, nici vântul,
Ce bat pământul,
Nu șterg cuvântul,
Ce-n fie cântul,
Umanității,
Înnobilând-ul,
Cânt libertății!
El ni-i crdința,
Scrisă pe flamuri,
El ni-i ființa,
Stîpână pe neamuri,
El e cuvântul,
Viteaz...
Azurul tot de i-l pogori,
Înainte-i se închină,
Asemeni lumii după flori!
Blândeții dulci o întrevezi,
Livadă-n vișine mai coapte,
Aromă rară-n plaiuri verzi,
Nuntind dorinți cu vremea-n șoapte.
Divinu-i glas de i-l asculți,
Apoi...
Dacă florile s-ar uni, buruienile, ar crăpa de ciudă!
Nenorocirea e că se întâmplă, invers.
O..., cât vă plâng pe voi, genii artistice,
care n-ați avut, și nu veți avea, poate niciodată,
simțul umanității voastre valorice!
Cât ar...
De când epigoni la toate,
Florile ne cresc îndoliate,
Or fi unii trandafiri,
Nu zic nu, da-s prea subțiri,
Ca să crească-n ritm de carte,
Raza lumii făr' de moarte!
Îmi bat în soartă, sonuri noi,
Misterioasele cuvinte,
Și toate vin, ca un șuvoi,
Și toate vor, un drum 'nainte!
Eu, le arunc în cale flori,
Și le strunesc, cum știu avânturi,
Iscând din ape..., meteori,
Și din iubire..., cânturi!
Firave fire, de 'noire,
Animă..., restul vieții,
Ca florile de busuioc,
Visarea..., tinereții!
Iar eu, duios cu visul meu,
Privesc senin..., clepsidre,
Uitând, că mă golesc, mereu,
Necunoscute..., vidre!
Venim..., trăim...,...
În codrii verzi ca-n vechi palate,
Se plimbă-n taină nemurirea,
Cei mari și mici de pe la sate,
Îi știu cum cântă popi psaltirea!
Poiene dulci par săli de bal,
După o noapte ca de smoală,
Iar zori aprinși un festival,
Ce dau...
Flori a timpului prielnic,
Uimitoare, ne răsar,
Curcubee-n vers sfielnic,
Ce sorb firilor nectar!
Se preschib-apoi în lauri,
Dup-o datină străbună,
Să-ncunune-n mii de fauri,
Tinereții, vremea bună!
Tinerețea e-o comoară,...
Mor ispite-n dor de drumuri,
Moare vremea-n ploi sărace,
Traiul e cuprins de fumuri,
Fața lumii se preface!
Se prefac și-a mele poame,
Din livada tinereții,
Moare spiritul când doarme,
Mor cântând tot flori poeții!
Acum e toamnă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strai de frunze cenușiu,
Aleargă dorul verii viu,
Plouat, și rebegit de-amor,
El vede soare când e nor.
Acum e toamnă...
O farmec dulce fețe dragi,
Firave flori ca flori de fragi,
De ce să fiți și voi păduri,
Frumoase, scumpe creaturi?
De ce plecați raze de soare,
Mereu pe căi neștiutoare?
Ca să iscați din toate cele,
Noi meteori, scântei din stele?...
Geruite flori de gheață,
Geamul tot mi la brodat,
Transparenta dimineață,
Pare-un vis de mult uitat.
Dar speranța mea deșartă,
Curge lin pe cercevea,
Soarele cu raze ceartă,
Îndrăzneli de cucuvea.
M-am trezit odată cu zorile,
Scăldat în baia de lumini,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Când dormeam,
Dincolo de hotarul nopții,
Aerul rece filtrat de păduri,
A sărit tocul ferestrei,
Limpezindu-mi ceața ochilor,
După ce, mai...
