Poezii despre Lume, pagina 20

410 poezii despre lume

Se stinge cornul lunii!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Se frânge cornul lunii sub gânduri fulgerate,
Ne mor visări iubirii, și-mpătimiri curate,
Acuma ești prin roiuri veșnicie,
Să reanimi speranța cântării ce-o să vie!

Când strălucim altare din farmecul credinții,
Noi știm că lumea piere...

1970-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lume

Aselenizare! (III)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Se frânge faima lumii, de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, și patime curate,
Acum eu caut cuiburi, stelare-n galaxie,
Să împletesc speranțe cu cântece, ce-mbie,
Să amăgesc cu daruri ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea mare,...

1970-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lume

Din valea lumii! (II)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Din valea lumii mă desprind,
Masiv, cu chip de cetățuie,
Și ca dorința de colind,
Cântarea mea, în valuri suie.

Iar când visez, întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre.

14 mai 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lume

Dorul! (I)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...

09 sep 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lume

Spre suvenire

Dacă vreodată în lunga-ţi cale,
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Numai poetul...

Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde;
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mărei infinit.

Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului...

1868
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

La moartea principelui Stirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Când...

Când tuna prin nouri pe lume veghează,
Când fiece undă se-mbracă c-o rază,
Când cântă ai somnului ginii nătângi,
Tu tremuri şi plângi.

Când tuna aruncă o pală lumină
Prin merii în floare-nşiraţi în grădină,
La trunchiul unuia pe tine...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Când marea...

Când marea turbează de valuri împinsă
Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,
Cînd nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt,

Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde
O rază de aur se toarce uşor
Şi-n fundul sălbatec al...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Printre stânci de piatra seacă

Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Ţipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.

Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorţit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineţi spume,...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

O stea pin ceruri

O stea pin ceruri o văd că trece
Şi eu un nume i-am pus din zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.

Ea nevăzută acum se stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;
Numai un ochi singur umed o plânge
Căci o-a iubit.

Ştiţi de ce...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Copilă înger

Copilă înger - vis în mirare,
Gând lipeşti sânul de capul meu,
Dispare lumea de sub picioare,
Mă cred în raiul lui Dumnezeu.

Tu-mi pari un inger de flacări albe,
Văd fruntea-ţi blondă în rece-eter,
Haina-ţi lumin-a serei rozalbe,...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Adânca mare

Adânca mare sub a lunei faţă;
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Şi stele poartă pe oglinda-i creaţă.

Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează
Şi mişcă lumea ei negru-măreaţă,
Pe-ale ei mii şi mii de...

1873
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Care-i amorul meu în astă lume

Care-i amorul meu în astă lume:
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al mărirei aspru rece nume?

Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,
Cu cIopotu-i vestind a morţii dramă?

Sau este chipul blând unei...

1873
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Din Berlin la Potsdam

Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se ştie.
Dară nu se stie încă
C-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de dimineaţă
Cu un taler şi doi groşi...
Şi de gât cu blonda Milly,
C-ochi albaştri, buze roşi.

Zice Brahma,...

1873
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Bismarqueuri de falsă marcă

1875

Mie-mi pare cum că, parcă
De iubirea nemţărimei
Nici un rău nu vă înţarcă.
În zădar Alsasul, Posen,
Cu-a lor stare vă încarcă
Ochii voştri, să pricepeţi
Unde duce-a ţării barcă
Şi ce rău ne proroceşte
A...

1873
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Excelenţa, bezedeaua

Excelenţa, bezedeaua
Cu mândrie poartă steaua,
Ce cu stimă i-a fost dată
C-a putut a fi licheaua
Ce la rus şi-a plecat capul
Şi la turc a-aprins luleaua.
Ei, în loc de ştreangul care
Se cădea, i-au dat cordeaua,
Căci nevasta-i pentru-o...

1873
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Murmură glasul mării

Murmură glasul mării stins şi molcom
Încunjurând a Italiei insulă mândră ¬
O, luminaţi, a cerului stelele albe,
Câmpilor noştri.

Vă vărsaţi icoanele voastre în Tibur,
Nori, zugrăviţi pe câmpie umbre fuginde,
Tu, măreţie a nopţii, a...

1874
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Cum negustorii din Constantinopol

Cum negustorii din Constantinopol
Întind în piaţă diferite mărfuri,
Să ieie ochii la efenzi şi popol,

Astfel la clăi de vorbe eu fac vârfuri
De rime splendizi, să le dau de trampe,
Sumut o lume s-astfel ochii lor fur.

Dactilu-i...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume

Scrisoarea I

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre lume