Tu, ești, comoara mea de preț,
Iubire sfântă și duioasă,
Căci tu, faci gândul mai isteț,
Și viața..., mai frumoasă!
Sfios, în stihuri, te slăvesc,
Iubire-n veci..., curată,
Căci eu, cu tine-ntineresc,
Și uit..., moartea deșartă!
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond şi des
Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de...
De-oi muri prieteni nu cătați prin pagini,
Răsfățatu-mi suflet roind dulci imagini,
Ci-n devălmășia codrului vieții,
Unde curg torente unde-s șoimi poeții!
De-oi muri prieteni nu cătați cu sila,
Rudă că-s cu alții cum vă este mila,...
Noiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Lanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Cine știe drumul lung către „a fi”?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează că viața nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viață nu împarte?
Cine știe...
Privesc oraşul - furnicar
Cu oameni mulţi şi muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolţi,
Cu câte-un chip l-a stradei colţ.
Şi trec foind, râzând, vorbind,
Mulţime de-oameni paşi grăbind.
Dar numai p-ici şi pe colea
Merge-unul...
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii...
Frunză verde de mălai,
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai,
C-a ucis el mulți dușmani,
Un vizir și patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan,...
Luceferi cad în pagini rând pe rând
cu Eminescu, Blaga, Păunescu,
și cărțile mereu se-aud plângând
e-un drum al învierii Ivănescu
cad titluri fără de morminte,
se-aliniază glossa-n cimitire,
tiranii calcă peste oseminte,
strămoșii încă ne...
Când voi muri
Să mă-ngropaţi cu pământul meu
crescut de pe acum
ca un zar ceresc.
Îi pun flori şi apă
îi arăt soarele
pe mine,
ca să se obişnuiască
oricum.
Altfel, în pământ străin
mă strivesc cuvintele necunoscute,
munţii,...
Vântu-o foaie vestejită
Mi-au adus mişcând fereasta -
Este moartea ce-mi trimite
Fără plic scrisoarea-aceasta.
Voi păstra-o, voi întinde-o
Între foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mâna dragei mele.
Cum copacu-şi uită...
Pe străzi, am înțeles mai bine,
Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!
Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!...
Român verde ca stejarul,
Râd de duşmani şi de moarte!
Să-mi trăiască armăsarul
Şi prin glonţi să mă tot poarte!
Săi, voinice, şi nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Şi credinţă-n Dumnezeu!
Cât mi-a sta mâna...
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor...
Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci...
Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,
Şi priveşte cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şapte cojoace.
El se scutură şi zice:
În...
De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aş alege lira vibrândă de iubire,
Ci ccea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste...
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot, în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei...
S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii.
Okeanos se plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei...
