Republică slăvită, o..., patrie iubită,
Ești plină de iubire, ca primăvara-n mai,
Căci azi, poporul sincer, din inimi repalpită,
Cântarea biruinței, ce ne-ai sădit în trai!
Din veac, un sfert plinita-i, dar cu mândrie porți,
Cununa de...
Din epoca de piatră, ascult un cânt barbar,
Cum șlefuiește steiuri, cu urme de ghețar,
Și-n vaduri înspumate, ca din infern de ape,
Ascult vibrante harpe și doine, mai aproape!
Cântarea omenirii, e-o lungă șlefuire,
Pierdută în dorințe,...
Pe argintul vremii, urc și eu, discret,
Știu că am în slove, farmec de poet!
Tânguioasa cobză, sună a dogit,
Cât mi-i dragă lumea, mie-s îndrăgit!
Dar de ce, privirea plânge, când eu râd?
De ce, stau pe gânduri și tresar, oftând,...
Plâng doruri vii, pe cele moarte,
Iar morții, se prefac pamânt!
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc, din umbră de mormânt!
Nimic nu-i logic, ca-n lumină,
Nimic nu moare-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații,...
De ce..., mi-i dorul o schimbare?
De ce..., schimbări mă dor profund?
De ce..., eterna întrebare?
De ce..., aceleași vis rotund?
Aș vrea planetei, o schimbare!
Din sferică..., în alt model!
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul...
Frumusețea lumii..., trece,
Strecurând destine-n pară,
Pân' din clipa morții, rece,
Dă-n lăstari de primăvară!
Toate par, în nemișcare!
Toate stau parcă-n visare!
Nimeni..., nu se mai implică!
Nimeni..., nu se mai explică!
Și...
Moartea, bate-n ritmuri vechi, cadența!
Eu, mă fac, că nu-i simt preajma,
Ci, vioi, măresc discret distanța,
Ca s-alerg, în lume, hojma!
Groaza, curge vie, prin artere,
Inima, abia mai bate,
Unde te-ai ascuns putere,
Să te sorb,...
Mii de stele, radioase,
Moarte-n pulberi călătoare,
Se aprind, mai norocoase,
Strălucirii solitare!
Mii de adevăruri, clare,
Moarte-n pulberea minciunii,
Se aprind, biruitoare,
Innoind, cu jar, tăciunii!
Porumbeii-n piața lumii,
Leagă streașine de soare,
Căci roind deasupra humii,
Ei sunt soli, între popoare!
Pacea, li-i altar, în care,
Ei închin' speranța, morții,
Iar în vis, de răzbunare,
Cresc iubiri, în lunca sorții!...
Poate..., mor, acum, ucise,
Flori, ce-ar fi putut să fie,
Dulci poeme, cu narcise,
Sonuri noi, de simfonie!
Poate..., mor, acum, ucise,
Din dureri, o bună parte,
La ce bun, când pasc din vise,
Turma, armelor de moarte!...
Din urbea mea natală, acuma mă strecor,
Când viața, mi-e mai plină, cum n-a mai fost, vreodată,
Să caut, pe la țară, visării, alt decor,
Cu toate c-a mea urbe, frumoasă-i ca o fată!
De ce dar, deci, în urbe, am clipe de-ntristare?
E...
Fericite ierburi, cresc, din ape tulburi,
Cine le ogoaie, arde-n el văpaie,
Când vulcanul tace, suie mai rapace.
Munții, cad în dâmburi, marea-i numai aburi,
Norii, vin puhoaie, codri, curg pâraie!
Clipa, când preface, cugetă în pace!...
Iubirea lumii, către moarte,
Seduce-n cale mii de vise,
Melancolii, ce curg, deșarte,
Din lacrimi, roi, spre zări deschise!
Destinul, mi-a strigat la poartă:
„ Nu sta în casă, om nevolnic,
ci ieși în lume și deșartă,
Destoinicii...
Natură, pururea țărână,
Amorfă, rece, solitară,
Din tine vin, spre tină mână,
A lumii ierni, spre primăvară!
Tu, ai ivit cândva, minunea,
Când totul era, frământare,
Când s-antrupat, în om, genunea,
Și tot ce-a fost și e, sub...
În față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Întrezărindu-mi Paradise,
Deschid, în lume, drum de foc,
Uitând noianul unor vise,
Pierite-n mări, de nenoroc!
Vioi, urmez alaiul sorții,
Sorbind, spumosul ei delir,
Nemaigândind, la visul morții,
Sub triste cruci, de cimitir!
Nu-i bine, moartea, să ți-o joci,
Când mugur ești, în floare,
Căci singur, soarta ți-o întorci,
În veșnică uitare!
Ci cataă-n sclipătul de sus,
Renăscător, de viață,
Și las-a hăului apus,
Și a trăi, te-nvață!
Din slujbe și...
Planeta vie-a lumii noastre,
Sclipește-n depărtări astrale,
Candori spoite, zări albastre,
Ce par visate, ideale!
Dar cînd o vezi, ce greu respiră,
Din fumul neroziei noastre,
Oricât i-am mai cânta din liră,
Ea strânge-n farmece,...
În blocu-n care locuiesc,
Acum, în miezul iernii grele,
Steluțe-n geamuri strălucesc,
Cu gerul, spiralat în ele!
Albit, printre fisuri se-arată,
Tremurător, să se-ncălzească,
Nepresimțind clipa ingrată,
Ce stă la pândă, să-l...
Năstrușnic, Timpul, îmi dezbracă,
De clipe dulci înfățișarea!
De când îl simt vicleană, parcă,
Mă-nnobilează cu uitare!
Odată mort..., se înțelege,
Nici Dumnezeu nu-ți mai dă viață,
Dar, de robești sub aspră lege,
Să mori luptând,...
