Poezii despre Oraș

14 poezii despre oraș

Final de noiembrie !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Necazul, lumilor tribale,
E, cerul meu, provincial,
Afară, plouă, trivial,
Și vântul, șuieră-n rafale.

În parcuri, cu tristeți albastre,
Pe..., rebegitele alei,
O ploaie, răpăie în tei,
Și curg, eternele dezastre.

Pe...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oraș

Iepurașul !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Șerpi vlicleni, au prins în mreje,
Un novice iepuraș,
Care, ronțăia găteje,
Pe la margini de oraș.

Vrem, să-l judece norodul,
Rosti, mieros un Boa,
Să se știe, cin-exodul,
Relelor, aduce-ncoa.

Monstruoasa creatură,
Zilnic,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oraș

Orașul!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Orașul tinerei livezi,
Sublim în ramure de stei,
E-o lume-n care întrevezi,
Boirea altor bravi Antei!

Sub arca lui ce-i visătoare,
Iubirea naște din dorinți,
Eterna lumii înălțare,
Ivită dintre suferinți!

08 iun 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oraș

O viață, fără fumuri !

Caiet Nr. 7 - Poezii 1971

Din urbea mea natală, acuma mă strecor,
Când viața, mi-e mai plină, cum n-a mai fost, vreodată,
Să caut, pe la țară, visării, alt decor,
Cu toate c-a mea urbe, frumoasă-i ca o fată!

De ce dar, deci, în urbe, am clipe de-ntristare?
E...

31 ian 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oraș

Orașul!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Orașul pare o pădure,
Ca un imens ecuator,
Un curcubeu de ramuri dure,
Se plâng, se zbat, se trec de dor.

1970-06
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oraș

Orașul tânăr!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Orașul tânăr e-o pădure,
Sublim în ramură de dor,
Iscat din curcubee pure,
Din vise-n șoim suprem.

Sub arca lui lunecătoare,
Dorinți în curgerea vieții,
Își coc iubirile la soare,
În tot eterul frumuseții.

30 oct 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oraș

Egipetul

Nilul mişcă valuri blonde pe câmpii cuprinşi de maur,
Peste el cerul d-Egipet, desfăcut în foc şi aur,
Pe-a lui maluri gălbii, şese, stuful creşte din adânc;
Flori giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Unele-albe, nalte, fragezi,...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre oraș

Privesc oraşul-furnicar

Privesc oraşul - furnicar
Cu oameni mulţi şi muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolţi,
Cu câte-un chip l-a stradei colţ.
Şi trec foind, râzând, vorbind,
Mulţime de-oameni paşi grăbind.
Dar numai p-ici şi pe colea
Merge-unul...

1873
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre oraș

Strigoii

I... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.

Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre oraș

Fotografia în formă de inimă

Când m-am privit ultima oară lipsea ceva din mine sub cicatricea aceea rămasă acolo de ceva vreme simt furnicături ultimul război pe care l-am purtat cu mine însumi a fost în primăvara în care mama își rătăcise umbra între malurile Crișului Repede...

Teodor DumePoezie de Teodor Dume despre oraș

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
Apostoli în odăjdii violete
Orașul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.

Amurg...

George BacoviaPoezie de George Bacovia despre oraș

Nervi de primăvară

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraș, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri și păreri...

O lungă deșertare zvonește împrejur,
E clar si numai soare....

George BacoviaPoezie de George Bacovia despre oraș

Sunt radical

mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre oraș

Prea târziu, la Paris

Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân,
n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj,
unde sunt, mă trezesc doritor să rămân
şi, cu grele picioare, m-ating de pavaj.

Nu-i de mine nimic din infernul modern,
eu în peşteri, acum, aş...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre oraș