Liniștea-i neclară-n aer,
Spirite mai croncănesc,
Eu, prin raza unui vaer,
Soarta lumi-ntrezăresc!
Și robit de gânduri clare,
Pătimașe-n veci iubirii,
Simt cum fluvii de candoare,
Schimbă albii omenirii!
Drama care m-a născut,
E-o duioasă veșnicie,
Biata, n-are început,
Iar sfârșit, nicicând să vie!
Simt când viu, parc-am mai fost,
Și sunt, fostul care vine,
Simt al vieții tainic rost,
A mișcării de la sine!
Jocul vieții, e...
E-n noaptea stelelor seduse,
De ochii mari, lăsați durerii,
Sclipiri de vis ce-s readuse,
S-aprindă-n dor, altar plăcerii!
O..., sfinte rugăciuni, de strană,
Și voi, poetice cântări,
În veci nu trece vre-o rană,
Când anii duși bat...
O farmec dulce fețe dragi,
Firave flori ca flori de fragi,
De ce să fiți și voi păduri,
Frumoase, scumpe creaturi?
De ce plecați raze de soare,
Mereu pe căi neștiutoare?
Ca să iscați din toate cele,
Noi meteori, scântei din stele?...
Zorile m-au trezit,
Și m-au băut,
În baia de lumină,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Dincolo de hotarul nopții.
Aerul rece,
A sărit pervazul ferestrei,
A sărutat florile-n treacăt,
Și tiptil,
Mi-a limpezit ceața ochilor....
Te-am văzut fugind pe stradă,
Fată dulce, ca-n baladă,
Ca toți cei îndrăgostiți,
Azi uitați și părăsiți.
Sfântă dulce ca un soare,
Numa-n raze de candoare,
Tu urcai dealul Copou,
Vis al vâscului ecou.
Și-a schimbat strada...
Versurile sunt în limbă,
Ramuri care te îmbie,
Frumusețea care schimbă,
Trai mărunt în poezie!
Orice vers e un miracol,
În cotidiana limbă,
Un luceafăr la un secol,
Haina-i clasică i-o schimbă.
Cu greu mai recompun conture,
Când eram sprinten ca un Zeu,
Ah..., cum mai fremătam pădure,
Când stăpân îmi eram eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri mai lasă,
Speranțe, aripe de vis....
Când soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci...
Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți...
Umede de-a umbrelor visare,
Martore stau streașine de case,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungiri de eri prin noi în zare.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetarea mea tăcută-nvață,
Cum că viața nu-i decât...
Când soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci tot...
Martore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetu-mi tăcut râvnind învață,
Cum că viața nu-i...
Martore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetarea mea tăcută-nvață,
Cum că viața nu-i decât...
Cine știe rostul dinainte de a fi?
Poate abia acum devenim „a fi”?
Cine știe de n-o fi viața „o moarte”?
Și moartea o viață de care ne temem,
Findcă nu-i cunoaștem elixirul ei cel veșnic,
Cine știe dacă la izgonirea din „roi” înainte sau...
Duios și bun părinte,
Pământul în mișcare,
Ne leagănă, ne minte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
Dar vremea lui nu știe,
De când e omenie?
Ci s-au născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mutăm o stâncă,
O mare...
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbre dese spaime și dureri,
Prind că-i o mișcare ca un dor al milei,
Care-ogoaie crime, jafuri și plăceri.
Prind a înțelege ce-i mișcarea-n sine,
Când își schimbă chipul, când pare adâncă,...
Cine știe drumul lung către „a fi”?
Poate-abia acuma devenim „a fi” ce-om fi,
Cine precizează azi că nu e ieri?
Poate că durerea e loc de plăceri.
Cine garantează, viața că nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viața ne-o împarte?
Cine...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Când bate ziduri, când șiroaie-n geamuri,
Simt cum plânge setea în carul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o...
