- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate...
Noiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Cine știe drumul lung către „a fi”?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează că viața nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viață nu împarte?
Cine știe...
În sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmice secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să curgă-n vremea mea iubirii,
Cu forme-n cântec...
Am închis regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că ridic staui ecvestre.
Eu în schimb nu ridicam,
Decât fetelor iubirea,
Căci iubirilor urmam,
Dor, împătimindu-mi firea.
Au rămas într-un album,
Fete...
Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,...
Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele,...
Dragă Kitty liber sau sănătos
Unde se termină libertatea Și
unde începe teama Sănătatea
mea poate fi o primejdie pentru
ceilalți Dacă rămâi singur Mai are
vreun rost libertatea La ce-mi folo
sește învățătura în vreme de criză
Când sunt rău...
Pagina toamnei
tremură
de
frig
În vreme
ce
De pe
pagina verii
transpiraţia
curge-n valuri
de
poezie
Doamne
şi ce primăvară
se ridică
de pe această pagină
pătată
de
versuri albe
Şi
numai
poetul
surâde
în...
Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate
A lor suflete...
Ah, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte; amorul meu;
Zăpada sânului eu am furat-o,
Pe ea mi-am răcorit suflarea eu;
Ah, unde eşti, demonico, curato,
Ah, unde eşti să mor la sânul tău!
Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică...
Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri de pădure,
Gândurile prind conture,
Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, parcă îi cheamă.
În tăcerile de sară,...
Vine iarna, timpurie,
Cu eterna-i cărunție.
Unde ești, copilărie?
Dor de viață, bucurie?
Unde ești tu, bărbăție?
Brațe, minte, poeezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,
Zboară șir,...
Slăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri, de pădure,
Gândurile, prind conture.
Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, nu mi-i mai cheamă.
În tăcerile de...
Vine..., iarna timpurie,
Cu eterna-i, cărunție,
Unde ești, copilărie,
Dor de viață, bucurie?
Unde ești, tu..., bărbăție,
Brațe, minte, poezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,...
Slăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Stă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....
