Când nu mai poți sluji, oricui,
Tu..., dă-te din cărare,
Povară să cazi, nimănui,
Cu zilele-ți amare.
Mai bine, lasă-n urma ta,
O floare, în grădină,
Cânva, doi ochi, vor regreta,
Firava ta lumină.
Motto:
Când scriu, acum, acest poem,
Văd, clipa cea din urmă,
Poveste tristă, de boem,
Cum în noian, se curmă.
Eram..., rază de lumină,
Eram..., fluviu care taie,
Din izvoare, până-n zare,
Șesuri, ca să vie ploaie....
Din dorul vieții au crescut,
Speranțele, copile,
Dar, dorul vieții a trecut,
Viclean profet, prin zile.
Iar când să zic: mi se cuvin,
Dup-așteptări deșarte...
Mărinimosul meu destin,
Mă ferici..., cu moarte.
Multe nopți, cu stele clare,
Mi-au fost, triste felinare.
Multe zile, roind soare,
N-au adus, nici o cântare.
Multe doruri visătoare,
Mi-au pierit, ca spuma mării.
Multe fețe, îmbietoare,
N-au adus un preț, răbdării.
Chiar...
Geana nopții, semi-clară, iscă, creasta dimineții,
Pe câmp, somnul, încă joacă sub pleoape, vraja vieții,
Dar, conture de-ntuneric, mor, în clipe suitoare,
Și din codrii, de pe dealuri, urcă Făt-Frumosul Soare.
Pe un cal, bătut în raze,...
Când zile trec, când zile vin, și soare e în toate,
Tu, lume dragă, ești un vis, un dor de libertate.
Când nopți revin, când nopți nu trec, și beznă e în toate,
Sărmană lume, cum presimți, dureri, înfricoșate.
Dar, din tărie de granit,...
Nopțile cu mii de stele,
Sună-n cântecele mele.
Zile lungi, cu zări senine,
Trag nădejde, de mai bine.
Nopțile, de duhuri pline,
Sună-n cărțile divine,
Dar, în noaptea cărții mele,
De citești, prinzi mii de stele!
Zile, încâlcite-n treburi,
Treburi, încâlcite-n schele,
Roind raze, printre aburi,
Saltă veacul, pân' la stele.
Eu, în umbra mea străveche,
Caut veacului pereche,
Unii, zic, că dau în streche,
Alții, că-s într-o ureche.
Eu,...
Ades provincia hilară,
Simbol de vicii și orgolii,
De câte ori se vrea stelară,
Ascunde patime și molii!
Dar ori ascunzi în sân o mare,
Ori marea dup-un cer cu stele,
Pagina nopții când apare,
Se conturează după ele.
Și numai...
Ce demoni nevăzuți îmi poartă,
Povara soartei, ispitind,
Nădejdea cu o biată artă,
Să tai din codri crengi iubind!
De ce să uit de suferinți,
Când eu, mânat de jurăminte,
În ziua sfintei biruinți,
Mai dorm pe paturi de morminte?
Mă tem, să număr ziua asta,
Să nu mă mistuie, năpasta,
În care, parcă am căzut,
Din nu știu ce..., necunoscut.
În care, parcă am trăit,
O lume, ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N amurgu-i roșu, aurit,
Din care, iar am...
Se face zi, când sprinteni, zorii,
Descătușați, din vechi amurg,
Trag iară, carul aurorii,
Prin vadul orelor..., ce curg!
Se face zi, din cea eternă,
Căci noaptea, nu-i decât o gară,
În care ziua, dor de pernă,
Adoarme-n vise,...
Depinde, depărtarea tu singur cum ți-o faci,
Să fii apropierii, eternul lumii vraci,
Ce prinde-n mână stele, ce-abia se intuiesc,
Aprinderii de sori, ce-n raze biruiesc.
Căci viața noastră este, un haos trubadur,
Ce stă în previzibil,...
Din trupul meu, cuprins de-o boală,
Tu, zi senină-mprăștii norii,
Și îmi redai aceiași fală,
Ce-o poartă-n inimi muncitorii!
Căci tu ești ziua-n care țară,
A biruit pe veci urgia,
Și cât prin vremi, va fi o vară,
Vei fi slăvită-n...
Ploaie tinerei iubiri,
Spală noaptea de nevroze,
Iară ziua, di priviri,
Cu sărut bătut în roze!
Noaptea cad nedumeririi,
Inocenți, ochii de fată,
Cum lumina primăverii,
Cade-n Tei, transfigurată!
O rugam cu lacrimi pure,
Să...
Noaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
E iarnă iară pe la noi,
Iar spulberă omătul,
Iar mă încântă, zile moi,
Iar uit, că mor, cu-ncetul!
E-o vreme de mister albind,
Iar, dorul tinereții,
Mă cheamă iară, să colind,
Cărarea, fir al vieții!
E iarnă iară pe pământ,...
Amurgul meu, nu-i o fereastră,
Prin care stele se strecor,
Să-i schimbe ziua, clar-albastră,
Cu noaptea sumbrului decor!
Amurgul meu, nu-i o cădere,
În valuri verzi, ori după deal,
Ci doar un prunc, ce poartă-n ere,
Al lumii...
Natură, meșteră, dibace,
Dă-mi tu, neostoita clipă,
Să simt, durerea care trece,
De moare, tânăra aripă!
O..., nu mi-o da, când norul trece,
Când ziua-n noapte se îmbină,
E prea târziu, din sloiul rece,
Să-nvii o searbădă lumină!
Nu pot muri oricum nici eu,
Nici tu nu poți muri copile,
E drept că nu e Dumnezeu,
Ci numai nopți, sporind din zile!
Nu-mi era greu să fi murit,
De era om de omenie,
Pe unde l-am tot zugrăvit,
Nu-i nimenea în cer, să-l știe!...
