Mii!
Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut
Mii de cânturi,
Străbat pământuri,
Dând avânturi,
Mii de cânturi.
Mii de mame,
Cu năframe,
Culeg poame,
Mii de mame.
Mii de oameni,
Îi asameni,
Dând în fameni,
Mii de oameni.
Fă-ți trepte-n timp cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cuceri așa, Olimpul.
Iar de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure grea de brazi,
Și căpriori mulțimii!
Mii de cânturi,
Străbat pământuri,
Dând avânturi,
Mii de cânturi.
Mii de mame,
Cu năframe,
Culeg poame,
Mii de mame.
Mii de oameni,
Îi asameni,
Dând în fameni,
Mii de oameni.
Cântecele mor pe masă,
De o ciudă prăfuită,
O tăcere grea se lasă,
Vremea trece plumbuită.
A plecat de mult bătrânul,
E un veac parcă de-atunci,
Când și când, oftează scrinul,
Din mulaj de urme-adânci.
Preludiul izbândirii noastre,
Nădejde frântă-n silnicie,
Renaștere prin lungi dezastre,
Destin, busolă a României!
Vibrând ecouri de sirenă,
Chemare-n zări fără cuprins,
Urmă o stingere perenă,
Vulcan, dospind soare încins....
Când răsună o chemare,
În grai dulce și subtil,
Joacă-n unde sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.
Când răsună o minciună,
Învoalată în mister,
Gânduri-fapte sar și-adună,
Limpezimi care nu pier.
Când șireata trândăvie,
În...
Glasuri cânturi,
Pe pământuri,
Dați avânturi,
Glasuri cânturi.
Blânde mame,
Dospiți poame,
În năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Cresc din faguri,
Roșii steaguri,...
Aceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze cad mereu,
Cununa anilor mei prinde,
Rugini ce par un minereu.
Năframa nopții fără lună,
Pogoară-ncet pe ochi acum,
Și simt dureri mai vechi cum sună,
Ca un tractor ce scoate fum....
O farmec dulce fețe dragi,
Firave flori ca flori de fragi,
De ce să fiți și voi păduri,
Frumoase, scumpe creaturi?
De ce plecați raze de soare,
Mereu pe căi neștiutoare?
Ca să iscați din toate cele,
Noi meteori, scântei din stele?...
Geruite flori de gheață,
Geamul tot mi la brodat,
Transparenta dimineață,
Pare-un vis de mult uitat.
Dar speranța mea deșartă,
Curge lin pe cercevea,
Soarele cu raze ceartă,
Îndrăzneli de cucuvea.
Era, argintul unui râu,
O dulce undă călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc și cânt de sărbătoare.
Era balsamul unor tei,
Dintr-o eternă primăvară,
Când, fermecat de harul ei,
O căutam mereu și iară.
Era noian...
Era frumoasă, spic de grâu,
Unduitoare și senină,
Izvor de viață, dulce râu,
Un zbor frenetic de albină.
Era mireasmă grea de tei,
Etern zglobie primăvară,
Când m-am aprins de dorul ei,
Ca să mă sting seară de seară.
Era un...
Eu sunt cărarea dintr-un deal,
Ce suie către munte,
Un sunet dulce de caval,
O trecere pe punte.
Eu sunt argintul unui val,
Crâmpei de meditare,
Din universul meu banal,
Un cântec viu răsare.
Eu sunt nădejdea tuturor,...
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când stau la căldură cu dragostea mea.
Îmi place să văd talazuri strivite,
Furtună să fie și cu marinar,
Îmi place să văd...
Norii suri, din arcuri negre,
Slobozesc, săgeți bizare,
Vânturi șuieră integre,
Sarabande trecătoare.
Parcuri triste, în tăcere,
Dorm, în vise pluviale,
Ispășite de plăcere,
Mor, iubiri provinciale.
Neamuri multe de gângănii,...
Fantezia toarce vise,
Lungi din caierul gândirii,
O-mpletire de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț în spuma glumii,
Când, cu sârg din soare epic,
Pun fuștei la scara lumii.
Aceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze, cad mereu,
Icoana anilor î-mi prinde,
Rugini, ce par un minereu.
Aceiași lume, în mișcare,
Aceleași cântece renasc,
Noi suntem ierburi sunătoare,
Din pajiști care alții pasc!
Împleti-i mlădițe-n vie,
Ca să țes o primăvară,
Chiar de-i pură fantezie,
Eu, cânt vremea de afară.
Mii de lanuri dorm în glie,
Sub omături trecătoare,
Chiar de nu-s o ciocârlie,
Eu cânt vremea cu mult soare.
La geam îmi bate anul nou,
Trecutul lui îl simt acum,
Și o tristețe greu mă prinde,
Când sună glasuri de colinde.
De ce tristețea azi te prinde,
Când sună glasuri de colinde?
De ce trecutul vama arde,
Când anul nou îți cântă...
Când erau mici, era mai bine,
Etern uman, simțiri divine,
Atâtea visuri făuream,
Și cu iubire-i ocroteam.
Mă răsfățam în chipul lor,
Ca-n nopți, scântei de meteor,
Napoleoni vedeam în ei,
Frumoși și mari ca niște zei.
Dar,...
Apropo de viziuni,
O prisacă poți s-aduni,
Dacă scazi pe rușinoase,
Dintre cele arțăgoase,
Noi proverbe dau ocol,
Cu tupeu de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele rușinoase,
Ruginite și pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se...