Poezii de Constantin Obadă, pagina 38

1351 poezii de Constantin Obadă

Constantin Obadă - poet și actor român

Constantin Obadă
S-a născut pe 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Ţara de origine: România
Biografie: A fost actor al Teatrului National din Iași, pe ale cărui scene a jucat timp de 25 de ani, poezia a fost una din pasiunile sale.

Jocul vieții!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Drama care m-a născut,
E-o duioasă veșnicie,
Biata, n-are început,
Iar sfârșit, nicicând să vie!

Simt când viu, parc-am mai fost,
Și sunt, fostul care vine,
Simt al vieții tainic rost,
A mișcării de la sine!

Jocul vieții, e...

10 iun 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre jocuri, început, sfârșit, eternitate, naștere, schimbare, rai, bunul simț, simț, viață

Eu, nu știam!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Eu nu știam, când m-am născut,
Ce bine o să-mi fie,
În raiul meu, necunoscut,
Ce-mbie și adie!

Am mers în rând cu cei mai mulți,
În drum făr' de țipenii,
Am ascultat, cât poți s-asculți,
Doiniri sfințind ectenii!

Dar, când...

25 mai 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre rai, naștere, moarte, iubire, trecut, bine, zi de naștere, viață, poezie

Libertate!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Unde-mi stai ascunsă libertate!
Când din forul tău, venii pe lume?
Setea ta ce-i încă-n legi plecate,
Dând dureri iubirii, mi-au dat nume.
Și-am venit suind nevoii veacuri,
Ca să-ți cânt mai slobod decât alții,
Noaptea, scânteind din...

1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre libertate, soție, iubire, mamă, inteligență, respect, foc, naivitate, omenie, cuvânt

Cântec!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Firave fire de noroc,
Întrezăresc în cale,
Buchet dulceag de busuioc,
Stropit cu osanale!

Iar eu din el îmi fac un vis,
Cum n-a mai fost anume,
Și-adâncul lumilor abis,
Îl leg de-un searbăd nume!

Astfel cum apa mării-n vad,...

15 iun 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre ploaie, noroc, nume, apă, iubire, bunul simț, simț, vis, zi de naștere, poezie

Când anii duși!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

E-n noaptea stelelor seduse,
De ochii mari, lăsați durerii,
Sclipiri de vis ce-s readuse,
S-aprindă-n dor, altar plăcerii!

O..., sfinte rugăciuni, de strană,
Și voi, poetice cântări,
În veci nu trece vre-o rană,
Când anii duși bat...

09 aug 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre pace, lacrimi, schimbare, suferință, noapte, ochi, vis, dor, poezie

Scrinul vieții!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Simt, cum crește scrinul meu,
Din sălbatica pădure,
Cum din visul de ateu,
Tot mi-apare o secure!

Simt, din umbră, cum ia forme,
Rezonanța-i demodată,
Cum a teilor arome,
Nu m-atrag, ca altădată!

Simțim cum seninul vieții,...

10 iun 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre ateism, bunul simț, simț, viață, vis, umbră, poezie

Eu nu știu altă culme!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Eu poate încă am să-ncerc,
Să-nvârt rotița lumii,
Să mai adaug, încă un cerc,
În pomu-nalt al vremii!

Eu am să-ncerc, căci nu disper,
La prima mea plecare,
Căci astăzi sui înspre eter,
Dar mâine, vin din soare!

Tot omul e un...

25 mai 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre conștiință, univers, oameni, lume, soare, cer, vin, vis, zi de naștere

Toamna!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Bolnavă Toamna estompează,
Alaiul viselor din veri,
Și-n ploi mărunte-ngenunchiază,
Surâsul meu de pân' mai ieri!

Cum stau tăcut și sorb nectare,
Prin ceața sură străvezie,
Livezi golașe par altare,
Iar vii plecate-n veșnicie!

27 nov 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre boală, tăcere, toamnă, eternitate, ploaie, poezie

Datini!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Datini vechi se trec cu anii,
Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!

Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!

Nu mai ninge...

31 dec 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre ideal, naștere, crăciun, bătrânețe, dumnezeu, povești, cer, copii, noroc, vechi

Pod la munte!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Din munți cu două fălci de gură-n veci grotescă,
Cu ceru-n neguri dese ce prinde să albească,
Cad steiuri în mișcare ca lava din vulcani,
S-albească noaptea codrii cu vise de țărani.
Și visele se leagă! Moldova se-nsenină,
Din vraja unei...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sentimente, țărani, cer, vis, bucurie, noapte, viață, poezie

Când... (I)

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Când ascult senine fețe,
Cu grai molcom și subtil,
Munca, pare o poveste,
Ca savoarea unui stil.

Când îi văd apoi la treabă,
Pe la colț cum joacă șah,
Șiretenii vechi de babă,
Elocvenți cu sârg în..., ah.

Când îi văd cum dau...

04 dec 1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre stil, muncă, povești, poeți, vechi

Din vatra satului! (II)

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Din vatra satului demult,
Din spuza de proverbe,
O doină dacică ascult,
Când mustul încă fierbe.

Din umbra pașnicului scut,
Din somnul lui pe flamuri,
Sprințare hore au crescut,
Și cântece la geamuri.

Din stilul Romei...

27 ian 1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre stil, somn, poeți, umbră

Dealul meu!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Dealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.

Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.

Dealul meu curgea cascadă,...

24 oct 1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre păcat, tăcere, mamă, poeți, umbră, salariu, zi, noapte, lună, față

Poete!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Poete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.

Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.

Poate viața uimitoare,
E și...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate, jocuri, poeți, toamnă, moarte, soare, viață, lună, stele

Din noblețea unor...

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.

Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.

Din eterna lumii artă,
Cu...

11 nov 1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre revoluție, conflict, bunul simț, simț, artă, artă fotografică, durere, poeți, natură

Acum e toamnă!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Acum e toamnă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.

Pe strai de frunze cenușiu,
Aleargă dorul verii viu,
Plouat, și rebegit de-amor,
El vede soare când e nor.

Acum e toamnă...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre toamnă, boală, sărăcie, poeți, dor, flori, grădină, ochi, soare

Iarna sură!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Iarna sură stă posacă,
Pe întinderi, cât cuprinzi,
Apele prind ca să-și facă,
Bolți boltite cu oglinzi.

Noaptea-n ele clar răsfață,
Ciob de cer cu licurici,
Gerul pișcă-n dimineață,
Ca tăria unui bici.

Aburind, ocean de...

12 dec 1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre apă, foc, oameni, poeți, cer, noapte, viață

Infidelă!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Când s-a măritat devreme,
Toate-n jur erau poeme,
Chiar a plâns, fără să vreie,
Când nu plânge o femeie?
Griji azi are cu bărbatul,
Până-i va suna veleatul,
Dar, ca orice credincioasă,
Îl alintă, și-i duioasă,
Și se roagă pe la...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre bărbat, credință, îngrijorare, sfinți, suferință, poezie, femeie, poeți

Eu!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Un suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...

07 dec 1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre bogăție, adevăr, sărăcie, comoară, minciună, artă, artă fotografică, amar, noroc, tristețe

Eu cânt! (II)

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Îngropai mlădițe-n vie,
Să rosar-o primăvară,
Chiar de-i iarnă timpurie,
Eu tot cânt doina la țară.

Mii de boabe cresc în glie,
Ca și nunțile din neamuri,
Chiar de n-aud ciocârlie,
Și nici freamătul din ramuri.

Lanurile dorm...

05 dec 1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate, poeți, primăvară, vreme, țară