De ce-ngropați de vii părinții,
Cu ochi vicleni și dușmănoși?
De ce de dragul suferinții,
Vă arătați, neomenoși?
De ce când trec în labirinte,
Regretele vă par eterne?
De ce simțiți în oseminte,
Durerea lor, cum vi se cerne?...
Poezie de Constantin Obadă despre regret, durere, bunul simț, simț, ochi, poezieÎn mine scad treptat lumini,
Din vremi când mai erau altare,
Când toată liota de spini,
O pârjoleam cu-n nimb de soare.
În mine scot treptat lumini,
Regrete-n clipe solitare,
Și parcă simt dureri de spini,
Și parcă-ntunecă-n...
Poezie de Constantin Obadă despre regret, uitare, durere, bunul simț, simț, lume, soare, poezieDupă April, cu zări striate,
Un Mai, posac și plângăreț,
Dezlănțuit, pe ne-așteptate,
A smuls coroana lui de preț.
Murați, în farmece de Mai,
Visăm, că vremea ne e bună,
O..., Primăvară, dulce rai,
Ce-am făcut, de vii furtună?...
Poezie de Constantin Obadă despre primăvară, ploaie, rai, vinovăție, natură, vreme, lumină, poezieCe este poezia? E doar un vis etern.
Serafică-ntrupare, din care se desprind,
Imperii de lumină, altare care cern,
Din valurile lumii, a vremilor colind.
Ce este poezia? E doar un cânt pribeag,
Sublimul armoniei, ce leagă-n univers,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, sublim, seducție, univers, lacrimi, moarte, eternitate, suferință, iubire, visAlbaștri ochi prin sita serii,
Muiați în flori ce mor striate,
Mai fulgeră aleanul verii,
Cu farmece de mult uitate.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?...
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, uitare, natură, cugetare, clipă, ochi, flori, grădină, dorAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au scânteiat în pragul verii,
Tot sufletu-mi înrourat.
O..., Doamne cum au fost aprinse,
Acele tainice porniri,
Ce zac acum în mine stinse,
Sub maldăre de amintiri....
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, ochi, flori, grădină, viață, poezieVersurile sunt în limbă,
Ramuri care te îmbie,
Frumusețea care schimbă,
Trai mărunt în poezie!
Orice vers e un miracol,
În cotidiana limbă,
Un luceafăr la un secol,
Haina-i clasică i-o schimbă.
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, limbă, frumusețe, minune, haine, poezieDragă mi-i țara ca ochii din cap,
Cu șir de istorii ce-n mine încap,
Dragi îmi sunt plaiuri cu turme de mioare,
Ce rumegă-n mine pajiști cu soare.
Dragi îmi sunt Carpații, mai marii mei frați,
Legăm mâini, de zi și celor plecați,
Dragă...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, țară, oameni, pământ, vin, vis, ochi, soare, poezieLumina mea iscoditoare,
Ca dorul vieții de adâncuri,
Ogoaie vreri mistuitoare,
Urcând pe scară cânturi.
Și-acele cânturi ce nu lasă,
Ispita unor noi izvoare,
Le ard în urma mea acasă,
Chiar dacă jalea lor mă doare.
Poezie de Constantin Obadă despre tentație, acasă, dor, zi de naștere, lumină, viață, poezieTristețea unor catedrale,
O simți din bolți până în praguri,
În șirul lung de osanale,
Pe ziduri care plâng de veacuri.
Icoane, șterse de credința,
Atâtor buze tremurate,
Își dau cu greu acum silința,
Splendori ascunse să...
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, fum, minune, sărbătoare, credință, soare, poezieEu port mereu o sită nouă,
Și cern prin ea rugini de rouă,
Și nopți urâte fără stele,
Prin toate cântecele mele!
Poezie de Constantin Obadă despre urâțenie, noapte, stele, poezieUnde-i vremea când grădina,
Înflorea din floarea ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Poezie de Constantin Obadă despre povești, grădină, vreme, poezieCu greu mai recompun conture,
Când eram sprinten ca un Zeu,
Ah..., cum mai fremătam pădure,
Când stăpân îmi eram eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri mai lasă,
Speranțe, aripe de vis....
Poezie de Constantin Obadă despre speranță, bătrânețe, tinerețe, schimbare, vis, natură, salariu, zi, cerStau dor în prag de vis, uitând că vine seara,
Să cânt cum arămesc, amurguri clare țara.
Altare răzvrătite, de umbre beau lumini,
Când pe credința lumii, nu dau nici doi țechini.
Ci sparg icoane triste, și alte încropesc,
Cu un penel mai...
Poezie de Constantin Obadă despre mândrie, credință, umbră, vis, dor, țară, lume, poezieCând lutul tânăr aleargă-n picior,
De mult e bătut de alții cu dor,
Și sprinten sare de-i joc arzător!
Necazuri n-are! Dureri nu-l cearcă,
Voios își bate joc de vre-o Parcă,
Și trece senin vâslind la barcă.
Când soare torid, când...
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, jocuri, noroc, tinerețe, durere, zi, sărbătoare, eternitate, ploaie, destinEu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Se vede c-am fost muget,
De tot suspin la ele.
Eu nu-s decât un suflet,
O stingere-n văpaie,
Ce nu s-ar vrea nici urlet,
Nici strigăt de bătaie.
Eu nu-s decât un suflet,...
Poezie de Constantin Obadă despre suflet, cugetare, clipă, stele, poezieCine știe lungul drum către „a fi”?
Cine-mi spune mâine ce devin „a fi”?
Cine știe acuma de nu-s „a fi” ieri?
Cine-mi spune firul ce leagă eteri?
Cine știe viața de nu-i chiar o moarte?
Care moarte vieții luminoasă-n parte?
Cine-mi...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, viață, eternitate, față, poezieMă simt un geniu fără rost,
Deși mi-i ordinea divină,
Din haosul care am fost,
Rămâne-o unică lumină.
Când m-or lansa duioși gropari,
În urma sfintelor prefaceri,
De mult o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi adunării.
Poezie de Constantin Obadă despre ordine, haos, geniu, lacrimi, bunul simț, simț, lumină, poezieNu tot ce-am scris sunt toate bune,
Nici giuvaeruri și nici perle,
Voit-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la soare, către stele.
Deci râvna zilnic lapidară,
De taina muzelor pătrunsă,
Spre alte țărmuri cată iară,
Lumina care stă ascunsă.
Poezie de Constantin Obadă despre scris, stele, soare, lumină, poezieMartore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad mântuitoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Dinspre ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, umbră, salariu, zi, zi de naștere, viață, lumină, poezie
