Poezii de Constantin Obadă, pagina 43

1351 poezii de Constantin Obadă

Constantin Obadă - poet și actor român

Constantin Obadă
S-a născut pe 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Ţara de origine: România
Biografie: A fost actor al Teatrului National din Iași, pe ale cărui scene a jucat timp de 25 de ani, poezia a fost una din pasiunile sale.

Unde sunt ochii tăi!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Tu vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire?
Unde sunt ochii tăi fecunzi,
Să plângi de fericire?

Toți anii mei se trec în gol,
Nestrăluciți de stele,
O...,vers sublim, dă-ne un sol,
Să treacă-n sus de ele.

Destinul...

06 oct 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim, destin, tăcere, fericire, eternitate, ochi, vis, lume, stele, poezie

Un joc!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Plâng doruri vii pe cele moarte,
Iar morții se prefac pământ,
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc din urmă un mormânt.

Nimic nu-i logic, ca lumina,
Ce arde moartea-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații, iar...

15 sep 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre logică, credință, jocuri, moarte, haos, eternitate, vechi, noroc, nimic, pământ

Un dor precoce!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Un dor precoce îmi dezmiardă,
O dragoste târzie de viață,
Destinul meu vrea să mă piardă,
Dar, l-amân și-i strig în față.

De tânăr dacă m-ai dus,
E semn că-s tare-n costoroabe,
Căci nu mi-a fost să fiu sedus,
Și-nlănțuit ca niște...

21 aug 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre seducție, destin, tinerețe, iubire, dor, față, viață, poezie

Mă tem!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Mă tem, să număr ziua asta,
Să nu se supere nevasta,
În care parcă m-am născut,
Nu știu nici când ne-am cunoscut.
În care, parcă am trăit,
Adesea ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N-amurgu-i roșu aurit.
Din care, iar am...

1972-09
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre numere, muncă, parfum, soție, ideal, salariu, zi, tăcere, naștere, zi de naștere

Visând cu ochii minții!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Apropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți poeme,
Și orgi, din cetine de brazi.

Visăm vioi cu ochii minții,
Spoind cu dor cupola țării,
Sfioși se bucură părinții,
Că-mpodobim altarul zării....

1972-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie, vreme, geniu, tinerețe, ochi, sfinți, pace, iubire, dor, lumină

Amiază de vară!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Amiază leneșă de vară,
Tu scalzi natura-n aburi calzi,
Pari o vicleană, solitară,
Când treci prin cetina de brazi.

Apusul fin e o minciună,
Căci tu viclean-o, te strecori,
Ca după stele și cu lună,
Să vii mai falnică în zori.

1972-08
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre viclenie, minciună, natură, lună, stele, poezie

Soare dulce!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Soare dulce-a vieții mele,
Scaldă lumea de nevroze,
Când zarea-i muiată-n stele,
Luna, trece-n umbre roze.

Noaptea, cad nedumeririi,
Inocenții ochi de fată,
Ca lumina primăverii,
Când în inim-o săgeată.

O rugam cu lacrimi...

1972-08
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre inocență, copii, noroc, jocuri, lacrimi, umbră, oameni, ochi, iubire, soare

Durerea mea!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Eu, port durerea mea zâmbind,
Să nu mă simtă cei din jur,
Iar strălucirea-i cumpănind,
Ard, ca un bec sub abajur.

De-ar ști unii că mai sus,
Durerea mea, e-ndoliată,
O..., câte n-ar avea de spus,
Iubiții mei la vreo serată....

18 sep 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre prostie, durere, lașitate, foc, zi de naștere, poezie

La mormântu-mi!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

La mormântu-mi fără flori,
Unde crește-n veci uitarea,
Cine va veni în zori,
Să-mi mai plângă-nduioșarea?

Cine va sădi un pom,
Să-mi umbrească nemurirea?
Teamă mi-i că pui de om,
Mi-o strivi cu-n bloc uitarea.

1973-01
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre uitare, imortalitate, frică, flori, grădină, poezie

Eu sunt un pom!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Eu nu-s un pom,
Ce n-are loc sub soare,
Nici un sărman atom,
Lipsit de îndrumare.

Pe fața mea de crom,
Nu-i nici o armonie,
Par dezgolitul pom,
În toamna ce târzie.

Dar, în adânc de pom,
Ascund o armonie,
Ce seamănă în...

31 oct 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre armonie, ploaie, atomi, grădină, tăcere, cuvânt, naștere, toamnă, poezie, iubire

Oriunde moartea!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Ca moartea hoață mă strecor,
Pe lângă gardul sorții,
Oriunde noaptea e decor,
Eu, trag de clanța porții,

Și dacă nu e un lăcat,
Să-mi stâmpere năravul,
Eu, intru ca un om plecat,
Stârnind în stele praful.

Când privesc în urmă...

09 aug 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte, noapte, stele, viață, poezie

Ploaie de vară!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Ploaia cade stol de păsări,
Obosite, pe vapoare,
Iar din miezul nopții sumbre,
Dorul meu, soarbe din ploaie,
Dulci răcori de vin spumos!
O neliniște cuprinde,
Sufletu-mi înamorat.
Vara patimii ascunsă,
Iscă-n ochi bobiți de rouă....

1972-07
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre ploaie, dor, ochi, vin, flori, grădină, stele, poezie

Republică slăvită!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Republică slăvită, o..., patrie iubită,
Ești plină de iubire, ca primăvara-n mai,
Căci azi, poporul sincer, din inimi repalpită,
Cântarea biruinței, ce ne-ai sădit în trai.

Un sfert de veac 'mplinit-ai, dar cu mândrie porți,
Cununa de...

20 oct 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre patrie, sinceritate, suferință, mândrie, națiune, moarte, sărbătoare, inimă, primăvară, sfinți

Cum roua!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Cum roua-n flori de trandafiri,
Sporește, luciu-n nopți senine,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Sporește soarta lumii-n bine.

În veacul nostru au sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar câți martiri au înflorit,
Livada morții, nu...

1972-08
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre celebritate, nedreptate, grădină, moarte, foame, națiune, bine, destin, noapte, nume

Mormântul meu!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

La mormântul meu pustiu,
Unde-o crește-n ierbi uitarea,
Cine, fără ca să-l știu,
Va mai căuta cărarea?

Cine va sădi un pom,
Să-mi ogoaie amintirea?
Oare care pui de om,
M-o strivi, să-i țin zidirea?

Cum o fi, tot n-o să-mi...

1973-01
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre amintire, căutare, uitare, poezie

Amurgul meu!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Amurgul meu nu-i o ruină,
Prin care stele se strecor,
Să șteargă pete de rugină,
Trăgând al nopții tainic stor.

Amurgul meu e-o vâlvătaie,
Ce cade-n mări, ori după deal,
Un prunc, ce poartă-ntr-o copaie,
Al lumii veșnic ideal....

23 oct 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre libertate, ideal, ochi, speranță, eternitate, soare, lume, stele, poezie

Anii lumii!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Din vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.

Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...

14 feb 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre viață, fericire, speranță, eternitate, suflet, durere, umbră, dor, lume, vis

Portret!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Azurul tot de i-l cobori,
'Nainte-i falnic i se-nclină,
Asemeni lumii după flori.

Blândeții lungi o întrevezi,
Livadă-n vișine mai coapte,
Aromă rară-n plaiuri verzi,
Nutrind dorinței vremea-n șoapte.

Divinul glas, de i-l...

07 iul 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină, cărți, moarte, noapte, vreme, iubire, flori, lume, stele, poezie

Te implorăm!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Te implorăm maică natură,
Să-nfrâni forfota din lavă,
Să legi năpasta c-o centură,
Să simtă lumea că nu-i sclavă.

Nu răsturna oceanul vremii,
Ca să pierim în vre-o stihie,
O..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat, din...

1972-08
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate, lege, cugetare, vinovăție, natură, lună, lume, poezie

Să nu ne cerți!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Să nu ne cerți cumva natură,
Cu tot cortegiul tău de lavă,
Să nu ne lași iar vreo frântură,
Acum, când suntem mari în slavă.

Ori, să-ntorni oceane-n spații,
Ca să pierim în triste-abise,
Cum mai pieriră în vremi alții,
Să ne...

19 aug 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre știință, natură, cugetare, mamă, femeie, ființă, vinovăție, iubire, bine