Din inimile tuturor,
Râuri de dragoste au curs,
De sus în jos, de jos în sus,
Unite într-un fluviu sonor,
Cu valuri de fapte, idei și viață,
Năvalnic s-azvârle,
În drum seacă grânele,
Schimbând în mai bene, a țării față.
Către,...
Poezie de Constantin Obadă despre comunism, sărbătoare, tinerețe, iubire, fapte, soare, față, lume, viață, poezieAstmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări ce nasc fiori,
Un vânt viclean pornit în salturi,
Să sfâșie blajine flori.
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, inocență, flori, grădină, viclenie, povară, soare, tinerețe, toamnă, moarteIubesc tarlaua țării și grâna colectivă,
Ca primăvara mai-ul cu teiul deopotrivă.
Iubesc pădurea verde, cu arbori seculari,
Iubesc în ea tăria din falnicii stejari.
Iubesc furnalul chipeș ce urcă, către cer,
Din trupuri de uzine, armat...
Poezie de Constantin Obadă despre prestigiu, viteză, comunism, viitor, faimă, frică, povești, aer, primăvară, pământZorii, cavaleri ai dimineții,
M-au trezit discret,
Și mi-au băut chipul,
În baia de lumini,
Încropită de soare,
Dincolo de fruntariile nopții!
Aerul purificat prin sita pădurilor,
A sărutat florile din balcon,
A răcorit pervazul...
Poezie de Constantin Obadă despre băutură, mulțumire, victorie, politețe, prietenie, zâmbet, eroism, fapte, voință, sărutFruntea-ți luminată m-a sudat pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Roadele vieții, le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru, astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine, energii solare,
Drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre știință, muncă, mândrie, scris, fericire, tinerețe, țară, stele, omenie, viațăAm un album, cu scoarță roșă,
Țesută-n sânge și sudoare,
Cu litere de-argint pe ea o broșă:
P.C.R. - August - Eliberare!
Pe prima filă netezind,
Imagini hâde îmi apar,
O țară ruinată și arzând,
Ca un pârjol din ev barbar.
A...
Poezie de Constantin Obadă despre sânge, cer, țară, poezieSlăvită fii și-acuma eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul, acestei săptămâni!
Octombrie brumar al nopților de toamnă,
Iar ziua rumenește ciorchini de sevă...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, poezie, luptă, zbor, oameni, toamnă, salariu, zi, zi de naștere, viațăMă tem de tine, zău mă tem,
Vezi bine că mă jur...
Adeseori, în nopți, te chem,
Să-mi risipești tăcerile din jur.
Dar, nu vii, nu vii, nu vii?
Floare blândă de narcis,
Singuratic, ca și steaua din tării,
Priveghez cu ochii treji,...
Poezie de Constantin Obadă despre risipă, frică, noapte, timp, bine, ochi, vis, poezieBolta-ți de lumină, m-a-nfrățit pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Fructele vieții le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine energii solare,
Drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre muncă, ură, știință, mândrie, națiune, scris, fericire, tinerețe, țară, steleDe unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las...
Poezie de Constantin Obadă despre durere, naivitate, inteligență, copii, lașitate, tristețe, zi de naștere, viață, grădină, dorDe mic, mă tot neliniștesc,
Și adevărul, mi-o-ntărește,
Că altă viață, nu mai crește,
Dar, nici nu se întrezărește.
Căci eu, în altele nu-ncap,
Chiar dacă ne trăiesc nepoții,
Ca valuri mari, pe-ntinse ape,
Ne prăpădim încet, cu...
Poezie de Constantin Obadă despre adevăr, viață, poezieMi-i dor de mine cel de ieri,
Naiv năier în marea vieții,
Când împleteam lumina-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au poeții.
Mi-i dor de cel care-am să fiu,
Să scap de cel ce sunt acum,
S-alung din mine ce-i pustiu,
Să cresc iar pom,...
Poezie de Constantin Obadă despre naivitate, sfinți, dor, viață, lumină, poezieSimt ani duși, cum îngustează,
Drumeagul meu, în cărăruie,
Albaștri ochi, cum înserează,
Și-un cânt ce sună: uite-l, nu e.
Poezie de Constantin Obadă despre bunul simț, simț, ochi, poezieTinerețea-i zbor și vis,
În zenitul devenirii,
Căci ea-ngroapă în abis,
Ce-i supus îmbătrânirii.
Cine mai putea să strângă,
Haosul, după creații?
Cin' să cânte și să plângă,
Morții noștri și-altor nații?
Decât ea, naiva...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, naivitate, vis, haos, zbor, amar, adevăr, pace, uitare, moarteCum este roua-n trandafiri,
Atunci când vremea se cuvine,
Din vinul sfânt, plin de iubiri,
Am prins inelelor rubine.
Cu patimi grele le-am cioplit,
Cu suflete de sfinți și fameni,
Cu suferinți le-am repilit,
Și azi, în ele văd...
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, vin, suferință, început, foame, suflet, nume, poezie, vreme, lumeSă zburăm în cosmos, dar mai întâi,
să cucerim cosmosul sufletului omenesc,
în care, tulburătoare abise,
încă ne îngreuie existența.
Singurul echipaj, singura navă,
pentru acest zbor sublim, nu e decât,
aproapele, legat prin nave de...
Poezie de Constantin Obadă despre univers, complexitate, existență, probleme, viitor, suflet, speranță, sublim, zborTe-am văzut fugind pe stradă,
Fată dulce, ca-n baladă,
Ca toți cei îndrăgostiți,
Azi uitați și părăsiți.
Sfântă dulce ca un soare,
Numa-n raze de candoare,
Tu urcai dealul Copou,
Vis al vâscului ecou.
Și-a schimbat strada...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, schimbare, sfinți, dor, față, vis, soare, poezieSuflete, azi nu mai curg,
Pulberi noi, în vechi clepsidre,
Ci se zbat din arc de stele,
Să imprime vremii-n ornic,
Suflul ei cel electronic!
Poezie de Constantin Obadă despre suflet, vechi, stele, poezieCopacul vieții prins de boală,
Din lumea morții, în delir,
Din ramuri crude mai exală,
Tulburătorul elixir.
Eu o privesc, ca pe-o albină,
Ce cară stupilor polen,
Când acul morții o dezbină,
Căci truda ei, i-al morții splen!
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, boală, lume, viață, poeziePărinți, necugetați părinți,
Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vândă pe arginți,
Aceste mici odoruri.
Prea bat orașe, fără rost,
Prea nu știu ce e munca,
Le-ar trebui un soi de post,
Că prea la bun s-aruncă.
O..., sigur, am și...
Poezie de Constantin Obadă despre părinți, morală, post, școală, siguranță, muncă, copii, rău, viață, poezie
