Aceleași vânturi, mișcă ramuri,
Aceleași legi, stele, pe cer,
Aceleași spaime, cheamă țărmuri,
Din largul mărilor, mister.
Aceleași minți, în Babilon-uri,
Aceleași pravile-au rescris,
Aceleași imnuri, grave-n sonuri,
Aprind, al...
Visam..., că sunt, în vremuri ideale,
Nici nori păgâni, nici valuri în furtună.
Visam..., că cerul, i-o albastră vale,
Din care, stele, luna-n basm adună.
Visam..., că zbor, năier, peste limanuri,
Unde nu-s legi, cu libertăți cusute....
Din cercul unor, vagi ecouri,
Ispite vechi, mai dau târcoale.
Dar, cerul, e secat de nouri,
Adio-n lanul meu, cereale.
Vai...! Buruieni pe orice brazdă,
Buiace, cresc, și-mi spun pe nume,
Cu anii, toate mă vor gazdă,
De-aș fi...
Ca omul bun și darnic,
E tot pământul țării,
Podoaba lui, frumoasă,
Mereu, e-n devenire.
El, suie din mândrie,
Carpații-n largul zării,
Și zarea, o coboară,
Pân' la limanul mării.
Și tremură de ciudă,
Când, nu-i dăm,...
Unde..., să rotească, steaua mea prin aștri,
Ca să lumineze, cer, cu ochi albaștri?
Unde..., să mai cadă, raza ei curată,
Ca să primenească, lumea întinată?
Unde..., să străbată, codrii cu izvoare,
Să reînflorească, dragostea-n cărare?...
Vederea, uită vechi conture.
Dar, mintea, ageră mereu,
Mai freamătă încă, pădure,
De simt, stăpân că sunt, tot eu.
Deși..., tristețile, apasă,
Cu cerul lor, mereu închis,
Din depărtări, iubiri îmi lasă,
Speranțe..., aripe de vis....
Prin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte, cad,
Ploi, mărunte, de surcele,
Mor, cu ifose de brad.
Rar, îmbată câte-o floare,
Cu aroma ei, simțiri,
Tot mai des, uită cărarea,
Pașii sfintelor iubiri.
Din hogeagul vremii...
Când..., soare dogorește, în suflete necazuri,
Când..., nu adie vântul, nici puful unor iazuri,
Când..., din noianul mării, nu iscă-n zări, o boare,
Când..., toate, nu-s scăldate, decât de ploi de soare,
Atunci, se naște-o stare, ce sparge...
Ninge din nemărginire,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge cu deosebire,
Farmece de mai în țarini!
Ninge lin din plin alene,
Troienind focarul străzii,
Fulgi ușori clipind din gene,
Arcuiesc temple zăpezii!
Strălucita lor...
Mi-i gândul oază călătoare,
Prin lungul largului astral,
În fice pom scântei-un soare,
În fice ram un ideal!
Din necuprins cuprinde-o rază,
Nemuritorul gând banal,
S-aprindă-n cer când înoptează,
Abisul pur în ireal!
Mi-i...
De dragul
oamenilor
am
sângerat
în coclauri
să piară
balauri.
De dragul
lor
am
suportat
nevolnica
ură
ca
pasărea
inimii
să urce
veacul
în
stele!
De dragul
oamenilor
cer
acum
o vorbă
bună
oarecum...
Ades provincia hilară,
Simbol de vicii și orgolii,
De câte ori se vrea stelară,
Ascunde patime și molii!
Dar ori ascunzi în sân o mare,
Ori marea dup-un cer cu stele,
Pagina nopții când apare,
Se conturează după ele.
Și numai...
Ce stai lună sus pe cer,
Și nu vii acasă?
Moda să mai porți mister,
Nu mai ține... lasă!
Ce atai mândră ca un vis,
Care leagă maluri,
Când eternul Paradis,
L-ai pierdut în valuri?
Vino dară deci cu noi,
Dulce curtezană,...
Presimt cu anii clipa morții,
Scăldată-n serbede regrete,
Nedumerite-n urma sorții,
C-am dat de furcă bătrâneții!
Presimt a tinereții floare,
Cum o să ardă-n omenie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie!
Presimt în...
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Mă poartă gândul către marea unde,
Vâslește nemurirea tot ce moare,
Acolo-n țara viselor profunde,
Unde prind nopțile cu mâna soare!
Cu barca mea despic a lumii valuri,
Întrezărind un cer cu alte stele,
Seducător să-l arcuiesc în...
Cel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!
Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!
Nu te pierde-n vast poem,
Nu...
Doamne când mă doare dorul,
Nu-ți invoc sfios amorul!
Altui spirit mai aproape,
Cu ochii ageri sub pleoape,
Plec cu fruntea-n vis fierbinte,
Mergerii cu el 'nainte!
Altu-i care nu în ceruri,
Ține tolba cu cerneluri,
Ci aici ne...
Ne curg în vene, vreri de ieri,
Și-n vise, gând, săgeți străbune,
Ne arcuim din primăveri,
Vibrare vie-n vremi mai bune!
N-atingem culmea înălțării,
Nici stele-n trepte, dac-am pus,
Căci alte vin, din larg visării,
Să urce-n sus,...
Din cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,
Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri!
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,
Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e...
