Tragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați oral vorbind
De trăit probabil vor trăi așa urmașii urmașilor noștri
Noi grăbiți din fire suntem doar niște împiedicați în propriile noastre idealuri
Elanul nostru soci al cultural...
Dorul meu, s-a prins visării,
Când era, abia de-o șchioapă,
Cum se prinde, valul mării,
De stihiile de apă.
Dorul meu, s-a prins visării,
Cumpănind, harfa cântării,
Dorul meu, s-a prins iubirii,
Când, o tainică chemare,
I-a...
Din cer roit în raze, oricând un tânăr soare,
Renăscător de vremuri, va străluci din valuri,
Dar când nu-s ochii lumii, iubind a fi în stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri.
Speranțe nemuririi, durerii ce palpită,
Nu e...
De la mine pân' la tine
Numai stele şi lumine!
Dar ce sunt acele stele?
Sunt chiar lacrimile mele
Ce din ochii-mi au zburat
Şi pe cer s-au aninat
Cum se-anină despre zori
Roua limpede pe flori!...
Vărsat-am multe din ele...
Speranța, e o stea, în cer,
O insulă, pe mare,
O vatră caldă, când e ger,
Un vis, din vis, ce moare.
Speranța, e o poezie,
O zi, din a credinței rost,
O dragoste, ce întârzie,
Un gol, în toate câte-au fost.
Speranța, e o cale...
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mârdri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca,...
Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
De le prind cumva la maluri,
Rimele, le fac podețe!
Hora muncii cânt din liră,
Sonurile țin pereche,
Chiar pe unii dacă miră,
Vreau cântare la ureche!
Sune versul, cânte...
Schivnic trist, într-o minee,
Implorând, cerea..., femeie:
„ Doamne, când o văd la strană,
Simt că viața mea-i orfană.
Lasă-mă..., din schivnicie,
Să trec, pragul omeniei,
Să leg, viața mea anume,
De-a femeii, dulce nume....
Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
Când, le prind cumva, la maluri,
Rimele..., le fac podețe!
Hora muncii..., cânt din liră,
Sonurile..., țin pereche,
Chiar..., pe unii, dacă miră,
Vreau cântare..., la ureche!...
Albaștri ochi, prin sita serii,
De dragul florilor striate,
Recheamă-n noi, aleanul verii,
Cu farmece..., nevinovate.
Dorința lor, neputincioasă,
Animă, setea de iubire,
Cu clipa vremilor, ce lasă,
Cristale mici, de fericire!
Vine, calmă, noaptea clară,
Strălucind lumii, abise,
Pe când luna, mai sprințară,
Trage, cumpăna de vise.
Stele sfinte, par fecioare,
Îndrăgite de luceferi,
Pe când pacea-n fiecare,
Mai tresare, când trec neferi!
Noaptea,...
De pe culmea unor vise,
Strălucim lumii, abise.
De când zborul lui Apollo,
O zărim, când ici, când colo.
De pe surele oceane,
Noi ecouri, zarea sună,
Când, din valuri, pe ecrane,
Clarul lunii, se adună.
De pe piscul...
E, o curgere în toate,
Deșertare-n deșertare!
Cine stă să le socoate,
Deșertându-se din toate?
Cine știe, valuri mării,
Câte bat, stihia sării?
Cine știe, bietul soare,
Câte piete-n patimi are?
Cine, tainele iubirii,...
Te intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă!
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă cufunde în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Și vin spre tine... Poezie!
Mult ne căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ne lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Adormit subtil de gânduri,
Văd o lume neștiută,
Pe când sufletul afară,
Pe o bancă de aseară,
Cu alt suflet care-l știe,
Logodindu-se în taină,
Sorb imensități tăcerii!
Miezul nopții cerne stele,
Peste creștete bălaie,
Până-n...
Banalități când publicați,
Fidele toate-n sine,
În lumea voastră de ratați,
Un geniu e oricine!
Descoperind în voi cu zel,
Coloane infinite,
Ne fericiți cu cel pastel,
Din vise răstignite!
Vii teamă doar de Făt-Frumos,
Să...
Seninul pur, din zări albastre,
Le-ai picurat nădejdii noastre,
Iar nopți smolite, cu ranchiună,
Le-ai limpezit, cu clar de lună!
Cu spor din fapte și din carte,
Ne-ai primenit gândiri deșarte,
De ne mândrim acum, în lume,
Doar...
Din cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,
Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri!
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,
Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e...
Din vieți roite-n farmec, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali!
Or câtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu harul tău etern,...
