Bolta-ți de lumină, m-a-nfrățit pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Fructele vieții le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine energii solare,
Drumul...
Tu vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire?
Unde sunt ochii tăi fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii mei se trec în gol,
Nestrăluciți de stele,
O...,vers sublim, dă-ne un sol,
Să treacă-n sus de ele.
Destinul...
Din vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.
Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...
Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De ne prind zori-n poiană,...
Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De atâta poezie,
Sufletul...
Când dor abia vândut visării
Visam să fiu un simplu om,
Simțeam cum valurile mării,
Îmi scaldă frunzele din pom,
Vibrând în mine dulci avânturi,
Treceam prin lume simplu om.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
E o curgere în toate,
Deșertare-n deșertare,
Cine stă să o socoate,
Deșertându-se din toate?
Cine știe valuri mării,
Câte bat stihia zării?
Cine știe bietul soare,
Câte pete-n patimi are?
Cine tainele iubirii,
Deșertări în...
Fereastre vieții stau deschise,
Să primenească atmosfere,
Ca din durerile ucise,
Să crească visul altor ere.
Să crească valul fericirii,
Să bată vântul primenirii
Iar cată visele ucise,
Să crească azi omenirii.
Când dorul gând m-a dat visării,
Eram pe drumul de-a fi om,
Din toate valurile mării,
Ce scaldă frunzele din pom,
Strângeeam în mine doar avânturi,
Spre cele-ntrezărite cânturi.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
Când dorul tolănit visării,
Visa pe drumuri simplu om,
Din toate valurile mării,
Cu toate frunzele din pom,
Vibram suave dulci avânturi,
Întrezărite-abia în cânturi.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul fericit,
Din...
Un paradox îmi pare viața,
Ca apa mărilor ce-ngheață.
Miracolu-i la suprafață,
De-ar îngheța din fundul mării?
Fericită-i apa vieții,
E ca marea când îngheață,
Morți am fi în arca gheții,
De-ar fi fundul suprafață.
Tot căutăm, ne căutăm,
până ne-ngropăm,
ca din noi să crească,
iarba fericirii!
E sensul rotirii,
Restu-i doar o glumă,
Mânjită cu humă!
Dorul meu petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ostenite!
Unde cade stropul,
Râde iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Râde-n om amorul.
Doamne dă norocul,
Veșnic să fiu stropul,
Călător spre mare,
Din mare-n...
Iată, închid ochii,
și pe ecranul unui vis pierdut,
văd fermecata copilărie.
Ce înalt e bunicul! Cât Ceahlăul.
Și cum udă florile, și cum stă aplecat,
pare un Polifem, când mulge oile.
Iar bunica, duioasă, pare Sfânta Ana,
care,...
Mult mai căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ce-i lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Aseară te-am visat dormind,
Pe visul meu de fericire,
Când respirând ca un colind,
Știam că-i doar o amăgire!
Și m-am trezit halucinant,
Ca o cometă fără coadă,
Și într-un hohot delirant,
Plângeam destinul tău, Obadă
Adormit subtil de gânduri,
văd o lume neștiută,
pe când sufletul,
afară,
pe-o bancă,
de aseară,
cu alt suflet care-l știe,
logodindu-se în taină,
sorb imensități,
tăcerii.
Miezul nopții cerne stele,
peste suferinți rebele,...
E greu în pușcărie să stai și să aștepți,
Sorocul libertății, spre care-ncet te-ndrepți,
Oricum ți-i pedepsirea în bezna cea adâncă,
De ai putere-n tine și sănătate încă,
Răzbești nenorocirea cu ferea îndârjită,
Sporindu-ți vieții...
Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...
Te intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă.
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă absoarbă în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Căci sper în tine poezie.
