Tăceri, ascund de spini,
Miraculoase verbe,
Ce vor domni-n grădini,
Imense și superbe!
Tăceri, ascund de vise,
Neștiutoare căi,
Ce vor rodi narcise,
Când soare, dă-n odăi!
Tăceri, ascund în valuri,
Corabia iubirii,...
Te visez iubire-n seri,
Că mai treci încă, pe stradă,
Vis, roit de primăveri,
Cântec dulce, de baladă.
Că mai treci, înamorată,
Cu aochi mari, în suferinți,
Revărsare, preacurată,
Lujer, tainicei dorinți!
Te visez,...
Aștept, în parc, neostenit,
Pe-aleea solitară,
Să vii, de unde ai venit,
Iubire..., tainică fecioară!
Să stăm, cuminți, dormind în flori,
Copii ai șoptirii rare,
Să dăm durerii, visători,
Fiori, de dulce încântare!
Și-acel...
Mi-e dor, de mine, cel de ieri,
Naiv năier, în marea vieții,
Când, împleteam iubirea-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au, poeții!
Mi-e dor, De cel, care-am să fiu,
Să scap, de cel, ce sunt acum,
S-alung din mine, cel pustiu,
Să cresc,...
Din stripa dorului stăbun,
Sub bolți, cu ziduri groase,
Pe unde datini se-ncunun,
Admir, iconostase!
Iar sfinți-n zale purpurii,
Din ochi, când mă măsoară,
Adânc mă plec, și întârzii.
Sunt, ctitorii de țară!
Ei, au un har, al...
Iubirea mea..., mai speri sedusă,
Cântarea ultimei visări,
Când, prăfuită, ca o turmă,
Te vei scălda, în depărtări!
Iubirea mea..., tu, mori din clipa,
Visată-n unică sclipire,
Căci porți în tine, toată crima,
Durerii noastre, din...
Un cântec straniu, mă-nfioară,
Și simt în suflet, un copil,
Cum vine tainic și-mi strecoară,
Dererea patimii, tiptil!
El, mă robește-n fiece seară,
Iubirii, dorului hoinar,
Și ca un vânt încins, de vară,
Adie-n visul meu,...
Iubirea lumii, către moarte,
Seduce-n cale mii de vise,
Melancolii, ce curg, deșarte,
Din lacrimi, roi, spre zări deschise!
Destinul, mi-a strigat la poartă:
„ Nu sta în casă, om nevolnic,
ci ieși în lume și deșartă,
Destoinicii...
Sedusă stă iubire-n poartă,
De nu se-ndură să mai plece!
Vecini, în treacăt o arată,
Dar ei, nu-i pasă cine trece!
Sub pomi, albiți de primăvară,
Pare, cuprinsă de nămeți!
Dar, de-o privești, cum se-nfioară,
Oricine-ai fi, de ea...
La umbra sufletului meu,
Cresc flori de tei și crizanteme,
Ce sorb, c-un tainic curcubeu,
Fântâni, iubirii, mai devreme!
La umbra sufletului meu,
Cresc flori, cu sân de poezie,
Pe care le-ndrăgesc, mereu,
Cu patimi dulci, de omenie!
E unul în mine..., ce cată să zboare,
Iar altul..., se trage adânc, în abis.
Din zbaterea durerii, eu leg o înălțare,
Iubirii de oameni, c-un fulger deschis!
Noapte-n parc, umbrit de ramuri,
Par, o umbră..., ce scânteie,
Chipul tău, prelins din geamuri,
Nestatornică..., femeie!
Vis măreț, din patimi strâmte,
Mi-ai surâs, cândva iubirii!
Unde-i fata..., ce presimte,
Nostalgia...,...
De dorul tău, am zăbovit,
Iubire-n orice vreme,
De dragul tău, am fost lovit,
Cu mii de anateme!
Dar, niciodată n-am căzut,
Din preajma ta, în goluri,
Și ochii buni nu te-au văzut,
Schimbată-n alte roluri!
Căci tu, din visul...
Îndrăgind dureri, ca orișicine,
Altoind necazuri, cu iubirea,
Și cântând, a vremii care vine,
Naști Poete-n lume..., nemurirea!
Tu, vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire,
Unde-ți sunt ochii fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii plini se trec ușor,
Nestrăluciți de stele,
De n-am un vers săgetător,
S-aprindă soare-n ele!
Căci soarta...
Ploaie tinerei iubiri,
Spală noaptea de nevroze,
Iară ziua, di priviri,
Cu sărut bătut în roze!
Noaptea cad nedumeririi,
Inocenți, ochii de fată,
Cum lumina primăverii,
Cade-n Tei, transfigurată!
O rugam cu lacrimi pure,
Să...
Ce este poezia? E doar, un vis etern,
Serafică-ntrupare, din care se desprind,
Imperii de lumină, altare care cern,
Din valurile lumii, a vremilor colind!
Ce este poezia? E doar un cânt pribeag,
Sublimă armonie, ce leagă-n univers,...
O seară, plină de argint,
Pe coama dorului se lasă,
Când noi, din stinsul labirint,
Zâmbim, la steaua norocoasă!
Ce dulce-i vremea, când repeți,
Fiori, ce scapără pe struna firii,
Când de arome te îmbeți,
Sub tei părtași de mult...
Sub teiul care, n-a grăbit,
Idila primăverii,
Iubirea mea, n-a mai slăbit,
De dor, cântând durerii!
Sub teii care n-au grăbit,
Idile primăverii,
Iubiri târzii, n-au mai slăbit,
De dorul revederii!
Iscusința minții noastre,
Strânge cioburi, de prin astre,
Strânge vise călătoare,
Vorbe dulci și sunătoare!
Și le pitrocim, cu firea,
Le citim duioși psaltirea,
Le tot umplem, cu iubirea,
Și le dăm în dar, vorbirea.
Și cu șir...
