Remaniem guverne
remaniem români
cuvântul ne așterne
tăceri de săptămâni
Remaniem români
remaniem și unguri
Doamne ce s-amâni
ori fulgi ori struguri
Remaniem și unguri
cuvântul ne așterne
alt strat de muguri...
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc...
Tu ești, argintul unor fluvii,
Cu valuri, veșnic sunătoare,
O clocotire de Vezuvii,
Și cea mai pură din cântare.
Tu ești, o dragoste curată,
Un joc, de sfântă sărbătoare,
Așa cum, n-a mai fost vreodată,
De când ne știm, români,...
Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
De le prind cumva la maluri,
Rimele, le fac podețe!
Hora muncii cânt din liră,
Sonurile țin pereche,
Chiar pe unii dacă miră,
Vreau cântare la ureche!
Sune versul, cânte...
Slăvită fii, în veci, sublimă poezie,
Tu..., Zână îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români!
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Slăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Săgetători, spre Dunărea albastră,
Războinici Daci, cu har și omenie,
Așa cum este..., firea noastră.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Făuritori, de datini și istorii,
Cetățile, stau dreaptă...
Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
Când, le prind cumva, la maluri,
Rimele..., le fac podețe!
Hora muncii..., cânt din liră,
Sonurile..., țin pereche,
Chiar..., pe unii, dacă miră,
Vreau cântare..., la ureche!...
Din valea care urc mereu,
Stejar, în urmă, crește,
Arcada unui curcubeu,
Destinu-i ocrotește.
Când sorb izvoare din fântâni,
Senină-i toată zarea,
Cum e senină la români,
Din veacuri, cugetarea.
Dragă mi-e țara, din pravili bătrâne,
Zidită-n glorii, de armii române.
Dragi, îmi sunt, Craii gândirii semețe,
Ctitori de datini, de legi voronețe.
Dragă mi-e țara, doinirii române,
Cu freamăt de frunze, și fluiere-n stâne.
Dragi,...
Eu plâng, argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng, semințele de grâu,
Aprinse-n mii de cuiburi!
Eu plâng, amaruri din bătrâni,
Când pier, fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
E pierderea de nume. !
Țara, pare liniștită,
Dar, în suflete viteze,
Ura, crește neclintită,
Pe zidiri, cu metereze!
Dacii, iscusiți din fire,
Nu stau, roată lângă vatră,
Ci, din iarnă, făr de știre,
Căptușesc cetăți, cu piatră!
Decebal, urzește-n...
Ador sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador a apelor tumult,
Cum vin în valuri printre stânci,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când cornul sună depărtării,
Și-ndeamnă la iubire!...
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum mor semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Că nu-i durere la români,
Ca pierderea de nume.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n valul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad în urma sapei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Care nu lasă urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderea de nume.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Eu plâng asemeni pe bătrâni,
De mor fără de urmă,
Că toată jalea la români,
Din dor cu dor ce curmă.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
Ca pierderea de nume.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Când mor fără de urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderi dragi de nume.
Ador sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador al apelor tumult,
A căror vise le ascult,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când sună cornii-n depărtări,
Ce-ndeamnă la iubire!
Ador...
Ei cer să cânt... durerea mea adâncă
S-o lustruiesc în rime şi-n cadenţe
Dulci ca lumina lunei primăvara
Într-o grădină din Italia.
Să fac cu poezia mea cea dulce
Damele să suspine; ce frumoase
Pot fi pentru oricine. Pentru mine
Nu. Şi...
