Ni-i dat!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Ni-i dat să ducem iar urgia,
Unui potop de suferință,
Dar, cum i-e firea, România,
L-o trece-n mare biruință.
Ni-i dat să ducem iar urgia,
Unui potop de suferință,
Dar, cum i-e firea, România,
L-o trece-n mare biruință.
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii...
Ah, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte; amorul meu;
Zăpada sânului eu am furat-o,
Pe ea mi-am răcorit suflarea eu;
Ah, unde eşti, demonico, curato,
Ah, unde eşti să mor la sânul tău!
Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică...
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!...
O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-insul locul mumii,
Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: sacure,...
Amurgul, lunecă ușor,
În umbra înserării,
Ca patimi, pline de amor,
În tainele visării.
În luciul mării cad, mereu,
Aceleași Căi Lactee,
Ca dorurile curcubeu,
În farmec de femeie.
Abia când sună, a târziu,
Când visele sunt...
Aceleași vânturi, mișcă ramuri,
Aceleași legi, stele, pe cer,
Aceleași spaime, cheamă țărmuri,
Din largul mărilor, mister.
Aceleași minți, în Babilon-uri,
Aceleași pravile-au rescris,
Aceleași imnuri, grave-n sonuri,
Aprind, al...
Doruri, patimi, gânduri, vise,
Visuri crude, dulci narcise,
Valuri, munți, deluri, coline,
Vise vii, ucise vise,
Toate trag, nădejdi de bine,
Din iubiri, ce zac ruine.
Trec, în barca tinereții,
Arta lumii-n zor poeții,
Iar cu...
Ferestrele vieții, stau deschise,
Spre largul mărilor astrale,
Cum stau poiene, îndrăgind narcise,
Cu patimi dulci, de lumi florale.
A nopții palidă crăiasă,
Dezvăluindu-ne minciuna,
Aceiași vrajă sfântă lasă,
Să ne iubim,...
Iubirea mea, de patimi plină,
Strunită-n dorul de izvoare,
Ogoaie setea de lumină,
Când stăruie, în vechi ponoare.
Dar, de cântarea mea nu lasă,
Ispita unor noi altare,
Retras, în sinea mea acasă,
O dau pierzaniei, când doare.
Durerile, de veacuri, stau să piară,
Dar..., unii mari esteți, amărăciunii,
Mai toarnă încă, la smintita moară,
Să macine..., din patima minciunii.
Eterne racili, viclenesc în viață,
Câtor răi..., nu dăm și azi favoruri,
Pe când,...
Redă-mă soartă, iar iubirii,
Să sorb, suflarea tinereții,
Redă-mi în patimi, taina firii,
Redă-mă mie, iar vieții.
Redă-mă noapte, iar lumină,
Să leg privirii, cutezanță,
Redă-mi suplețea genuină,
Redă-mă mie iar, speranță....
Unde stați, raze de lună?
În ce tainiți, v-ați ascuns?
Haideți iureș de furtună,
Negurei, de nepătruns.
Unde stați, raze de soare?
În ce nori, vă oglindiți?
Năvăliți, aprinse-n zare,
Zări de lumi, să limpeziți.
Unde stați,...
E, o curgere în toate,
Deșertare-n deșertare!
Cine stă să le socoate,
Deșertându-se din toate?
Cine știe, valuri mării,
Câte bat, stihia sării?
Cine știe, bietul soare,
Câte piete-n patimi are?
Cine, tainele iubirii,...
Când tânăr suferinți-i tu cazi pradă,
Speranța ta mai crede-n leacul vieții,
Dar cum și noul leac e o șaradă,
Începi să strângi în sinea ta blesteme!
Acei ce-nvață că rămâi iubirii,
Chiar dacă toate-s împotriva firii,
Nu-i crede...
Altarul iscusirii noastre,
Topește-n râvnă zgura vremii,
Ca toate zările albastre,
Să-nece gura anatemii!
Credința visurilor noastre,
O leagă-n ritmul nemuririi,
Ca strălucirea unor astre,
Pioase legilor rotirii!
Altarul...
Vremea troienește drumuri,
Oglindite-n gânduri clare,
Cum se pierd adesea râuri,
Ce străbat până la mare!
Tulburate visuri seacă,
Cetățui de ani lumină,
Când cu umbra lor săracă,
Mai îmbracă vreo ruină!
Nici iubirea nu mai...
Ades provincia hilară,
Simbol de vicii și orgolii,
De câte ori se vrea stelară,
Ascunde patime și molii!
Dar ori ascunzi în sân o mare,
Ori marea dup-un cer cu stele,
Pagina nopții când apare,
Se conturează după ele.
Și numai...
Nu cătați prieteni tinereții mele,
Suferinți eterne lăcrimând din stele.
Nu cătați din vicii să-ntocmiți o gamă,
Cine nu aleargă patimii când cheamă?
Suferința vieții chiar de-i lungă cale,
Singură se trage ca un râu la vale,
Ce...
Scormonind adâncuri din noian de vreme,
Suferința lumii din altare geme,
Iar durerea vieții cu tristețea firii,
Leagănă din patimi lacrima iubirii!
Ce splendori uitate ar putea să lege,
Omenirea iară cu naturi betege,
Derulând...