Cupola cea albastră de-ar ține ani în șir,
Chiar soarele iubit ar nimici natura,
Tot ce-i în jurul nostru-ar fi un cimitir,
Iar setea fără margini ar devora făptura.
Dar nu se-ntâmpl-acestea și nori îmbietori,
Chiar și-n pustiuri duc,...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteCine știe drumul lung către a fi?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine-mi leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează viața că nu-i moarte?
Cine știe poate findcă nu cunoaștem,
Ar fi mult mai...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteCând lutul tânăr aleargă-n picioare,
Din tați în bunici el bate cărare,
Și sprinten sare-n joc la sărbătoare.
Necazuri n-are și dureri nu-l cearcă,
De moarte râde când plânge, parcă,
Și trece lin prin toate ca o barcă.
Când soare...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteUn paradox îmi pare viața,
Ca apa mărilor ce-ngheață.
Miracolu-i la suprafață,
De-ar îngheța din fundul mării?
Fericită-i apa vieții,
E ca marea când îngheață,
Morți am fi în arca gheții,
De-ar fi fundul suprafață.
Poezie de Constantin Obadă despre moartePresimt de tânăr clipa morții,
Regrete serbezi dând binețe,
Nedumerite-n urna sorții,
Cum de-am ajuns la bătrânețe!
Presimt a tinereții floare,
O clipă-n marea galaxie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie.
Presimt...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteDorul meu petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ostenite!
Unde cade stropul,
Râde iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Râde-n om amorul.
Doamne dă norocul,
Veșnic să fiu stropul,
Călător spre mare,
Din mare-n...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteNinge din imperiul vremii,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge-n toamna anatemii,
Bucurie printre țarini.
Ninge lin din plin alene,
Clinchete de zarvă-n străzi,
Fulgi ușori clipind din gene,
Mâine vor fi toți zăpezi.
Strălucita...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteNinge din imperiul vremii,
Cel albit și fără margini,
Ninge-n toamna anatemii,
Primăveri să crească-n oameni.
Ninge armonii troiene,
Clinchete de zărvi în stradă,
Fulgi acum sclipind din gene,
Mâine-n zori vor fi zăpadă.
O...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteSărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă.
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cerc, care te curmă.
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteȘi moartea asta cum pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Nu poți stimabile s-o-njuri,
Suavă cum ușor zâmbește.
Atunci te cuprinde-o milă,
Și parc-ai vrea să o săruți,
Și-ncepi cu dânsa o idilă,
Când ea rămâne, tu te muți.
Poezie de Constantin Obadă despre moarteÎn margini vechi de vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare, ori deșartă,
Ea dăinuie eterna clipă.
Gândirea numai acum nu-i nimeni,
Tenace-i tânăra iubire,
Din necuprinsul unor cremeni,
Ce scapără de înoire.
Să ne...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteGreoi, bolnav de poezie,
Pe străzi abia catadicsesc,
Nu vin de la leprozerie,
Prieteni încă stihuiesc.
Știu, ați dori poate-o epavă,
Un farmec mai deosebit,
Să mă slăviți mai sus de slavă,
Voi care-atâta m-ați iubit.
Dar, nu...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteDe multe ori un gând obscur,
Apare-n lumea vremii straniu,
Dar pitrocit prin larg azur,
Uimind lucește-n pur uraniu.
Din taina minților scăpat,
În pragul tinereții noastre,
Miracole care-au săpat,
Iubirea lumii morții zestre....
Poezie de Constantin Obadă despre moarteMi-i dor de-al lumilor Cotnar,
Să-l sorb cu ele împreună,
Ca să se lege milenar,
Un sfânt amor ce ne adună.
Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarva frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării....
Poezie de Constantin Obadă despre moartePăreri subtile-n haină nouă,
Golesc conturi de viață,
Cum soarele pe-un câmp de rouă,
Din morți slăviți tristă paiață.
Poezie de Constantin Obadă despre moarteNoi ne-am iubit când eram tineri,
Când eram soli în drum iubirii,
Privindu-ne ca niște neferi,
Furam în zbor extaze firii.
Căci eu sfios eram mai mare,
Pe când tu, farmec de copilă,
Dureri am strâns cât sunt în stare,
Părinții...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteCând aud pe unii cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă și-nsetat de carte,
Caut alte spații cu alt elixir.
Poate că acolo n-or să vină iară,
Moartea cea terestră cu cortegiul ei,
Va fi...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteCând mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteNumai cu sportul, civilizația, nu câștigă decât forțe brute, animalice.
Ce rost au, oriunde și oricum, asemenea discuții, care,
întocmai ca niște paravane, ascund incultura și mitocănia unora.
Discuțiile sportive, dublate ori căptușite cu o...
Poezie de Constantin Obadă despre moarteDe câte ori prin cimitire,
Mă poartă pașii după moarte,
Răzleț sorb tainic elixire,
Dorinței vii zburând departe!
Un freamăt veșnic de viață,
Mă cheamă-n triluri din cuibare,
Încât îndoliata-mi față,
Vioaie dintre morți apare....
Poezie de Constantin Obadă despre moarte
