Mustim din teascul minții, o..., crudă, dezolare,
Când, strugurii cei tineri, anii, în arșiți ni se coc.
Robiți din patimi, zilnic, din clipe de-ncleștare,
Sorbim, din visul vieții, buchete..., de noroc!
Ne e dat, să bem ambrozii, din...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăDumbrăvi, neostenite, de veacuri, sorb din soare,
Lumini, încremenite, în ramuri și frunzare,
Cântări, de mult apuse, în haina suferinții,
Le resimțim, spasmodic, doar..., când ne mor părinții.
Cărări șerpuitoare, sunt, urme de...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăAm închis regrete-n uși,
Și-am deschis noaptea, ferestre,
Am mințit, multe mătuși,
Că sculptez, statui ecvestre!
Domn viclean, nu ctitoream,
Decât, patimi dulci dorinții!
Căci, iubirilor, zoream,
Cum zoriră, și părinții!
Azi,...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăO..., vino dulce Walpurgie,
Tu, noapte plină de eres,
Să sorb iubiri, dintr-o urgie,
Și glorii..., dintr-un singur vers!
O..., vino, cât sunt încă tânăr,
Cât patimi sfinte..., au temei,
Cât ard încă, de neastâmpăr,
În dorul...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăPoemul toamnei, ce-ntârzie,
Oricât, i-am da, o formă pură,
Nu tremură..., de poezie,
Nu radiază..., vreo măsură!
Rugina lui, încet l-apasă,
Spre visul, marilor înghețuri,
Când el, în rada lor se lasă,
Sedus, de patimi și eresuri!...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăO lume-n mine a căzut,
Din patima iubirii,
Ca în oceanul nevăzut,
O flotă, răzvrătirii!
Amarnic, Doamne, m-a durut,
Prietenia, care,
Cu cât mai nobilă, s-a vrut,
Azi, nu mai e nici zare!
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăSfinte patimi, de iubire,
Suferiți, din bunătate,
Dar, când dați în fericire,
Străluciți, numai păcate!
Nu cătați, în altă lume,
Bunătatea fericirii,
Mulțumiți-vă cu-n nume,
Lângă voi, plin de iubire!
Depărtarea, ca și marea,...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăArcuirea vremii mele,
Săgetează, pân' la stele,
Patimi vechi și gânduri rele,
Vise goale-n strai de iele!
Arcuirea vremii mele,
Leagă minților inele,
Cum să scape, de tembele,
Nedreptății santinele!
Arcuirea dragei mele,...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăDe la-nceput, în veci e datul!
Altminteri, Doamne câte chinuri,
Căci toți am fi, ca necuratul,
Robiți, în patimi după cinuri,
Și revoltați, pe ordinea-ți divină,
Am fi cerut să pieri, chiar din lumină!
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăVis sedus din patima uitării,
L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină!
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispita care-i poartă pică,
Știu demult și calea lui pribeagă,
Știu...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăE-n noaptea stelelor seduse,
De ochii mari, lăsați durerii,
Sclipiri de vis ce-s readuse,
S-aprindă-n dor, altar plăcerii!
O..., sfinte rugăciuni, de strană,
Și voi, poetice cântări,
În veci nu trece vre-o rană,
Când anii duși bat...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăCând s-a măritat devreme,
Toate-n jur erau poeme,
Chiar a plâns, fără să vreie,
Când nu plânge o femeie?
Griji azi are cu bărbatul,
Până-i va suna veleatul,
Dar, ca orice credincioasă,
Îl alintă, și-i duioasă,
Și se roagă pe la...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăA fost odată. Am îndurat,
Și chin și umilință,
Și noaptea vieții de argat,
Cu aspră suferință.
A fost odată. În neguri,
Acum pe tot o cheamă,
E viața solului răpus,
Cum o dorea stăpână.
Noi biciul l-am simțit ades,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăA fost odată, în trecut,
Și chin și suferință,
Și-am îndurat, cât am putut,
A vieții umilință.
În negură parcă s-a dus,
Trecutu-i omenesc,
Și viața robului supus,
Și biciul boieresc.
Noi, biciul l-am simțit ades,
În veacuri...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăCum este roua-n trandafiri,
Atunci când vremea se cuvine,
Din vinul sfânt, plin de iubiri,
Am prins inelelor rubine.
Cu patimi grele le-am cioplit,
Cu suflete de sfinți și fameni,
Cu suferinți le-am repilit,
Și azi, în ele văd...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăRepublică slăvită, o..., patrie iubită,
Ești plină de iubire, ca primăvara-n mai,
Căci azi, poporul sincer, din inimi repalpită,
Cântarea biruinței, ce ne-ai sădit în trai.
Un sfert de veac 'mplinit-ai, dar cu mândrie porți,
Cununa de...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăCe este poezia? E doar un vis etern.
Serafică-ntrupare, din care se desprind,
Imperii de lumină, altare care cern,
Din valurile lumii, a vremilor colind.
Ce este poezia? E doar un cânt pribeag,
Sublimul armoniei, ce leagă-n univers,...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăEu mai aștept acolo unde visul,
Demult s-a stins în patima uitării,
Speranța deznădejdi-n care insul,
Nevolnic mai așteaptă calmul mării.
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăDoruri, gânduri, patimi, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri pline, triste valuri,
Vise verzi, palide vise,
Toate scot din taina firii,
Labirintele iubirii.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăNoaptea-i sfântă ca o zână,
Suferința-i e poetul,
Luna pare o fântână,
Izvorând gânduri cu-ncetul.
Stele mândre par fecioare,
Ispitite de luceferi,
Pacea doarme în frunzare,
Tresărind un vânt de neferi.
Dar iubirea de cu...
Poezie de Constantin Obadă despre suferință
