De câte ori, prin cimitire,
Mă poartă, pași de-nmormântare,
Răzleț, sub pomi, torc elixire,
Și, parcă zbor, în altă zare!
Un freamăt veșnic, de pădure,
Mă cheamă-n triluri felurite,
Au cine-ar sta să mai îndure,
Cântări și pravili...
În veșnicie, mă preling,
Pe-o clipă solitară,
Dar, ca un nevăzut paing,
Urc scara vieții, iară!
Așa cum, doruri vii se sting,
Ades, pe căi răzlețe,
Amoruri pătimind, disting,
Seduse, dulci noblețe!
Etern e cerul, plin de stele,
Da-n noaptea gândurilor mele,
Nu mai cad fulgere, nici brume!
Opace-adie printre hume,
Curbată-n neguri de mormânt,
Ce suie-n cânturi, sunt, nu sunt,
Fatidicul vieții clare:
„Uitare morților, uitare”!...
Lumina nopții terfelită,
De întunericul bastard,
Îmi pare-o doamnă de elită,
Ce doarme-n vise care-i ard!
Lumina vine și se duce,
În umbre, ades făr' să le știm,
Ooriunde-o fi, ea ne străluce,
O rază pală-n țintirim!...
Lumea pare veșnic altfel de cum este!
Dar în sine toarce unica-i poveste!
Cine-o înțelege, și-i citește-n taine,
Aibă doar o grijă: să-i preschimbe haine.
Căci în goliciunea-i de splendori vizate,
Poartă cu mândrie veșnice păcate!
O..., Românie, țara mea!
Tu pentru mine ești unica minune!
Or fi în lume, țări mai mari,
dar tu ești pentru mine, însăși viața,
căci viața mea, din tine curge!
De m-ai chinui tu țara mea,
eu tot te iubesc, căci voi bea cu tine,
cel...
A murit o floare-n câmp!
Cine astăzi o mai știe?
Din firavu-i dulce timp,
A lăsat o poezie!
A murit din dorul ei,
Tânăra întruchipare,
Și-a lăsat iubiri scântei,
Să aprinzi la noi un soare!
Ce ușor m-a prins robia,
Poeziei...
Drama care m-a născut,
E-o duioasă veșnicie,
Biata, n-are început,
Iar sfârșit, nicicând să vie!
Simt când viu, parc-am mai fost,
Și sunt, fostul care vine,
Simt al vieții tainic rost,
A mișcării de la sine!
Jocul vieții, e...
Bolnavă Toamna estompează,
Alaiul viselor din veri,
Și-n ploi mărunte-ngenunchiază,
Surâsul meu de pân' mai ieri!
Cum stau tăcut și sorb nectare,
Prin ceața sură străvezie,
Livezi golașe par altare,
Iar vii plecate-n veșnicie!
Poete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.
Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.
Poate viața uimitoare,
E și...
Îngropai mlădițe-n vie,
Să rosar-o primăvară,
Chiar de-i iarnă timpurie,
Eu tot cânt doina la țară.
Mii de boabe cresc în glie,
Ca și nunțile din neamuri,
Chiar de n-aud ciocârlie,
Și nici freamătul din ramuri.
Lanurile dorm...
Era frumoasă, spic de grâu,
Unduitoare și senină,
Izvor de viață, dulce râu,
Un zbor frenetic de albină.
Era mireasmă grea de tei,
Etern zglobie primăvară,
Când m-am aprins de dorul ei,
Ca să mă sting seară de seară.
Era un...
Când erau mici, era mai bine,
Etern uman, simțiri divine,
Atâtea visuri făuream,
Și cu iubire-i ocroteam.
Mă răsfățam în chipul lor,
Ca-n nopți, scântei de meteor,
Napoleoni vedeam în ei,
Frumoși și mari ca niște zei.
Dar,...
Tu vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire?
Unde sunt ochii tăi fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii mei se trec în gol,
Nestrăluciți de stele,
O...,vers sublim, dă-ne un sol,
Să treacă-n sus de ele.
Destinul...
Plâng doruri vii pe cele moarte,
Iar morții se prefac pământ,
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc din urmă un mormânt.
Nimic nu-i logic, ca lumina,
Ce arde moartea-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații, iar...
Amurgul meu nu-i o ruină,
Prin care stele se strecor,
Să șteargă pete de rugină,
Trăgând al nopții tainic stor.
Amurgul meu e-o vâlvătaie,
Ce cade-n mări, ori după deal,
Un prunc, ce poartă-ntr-o copaie,
Al lumii veșnic ideal....
Din vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.
Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...
Te implorăm maică natură,
Să-nfrâni forfota din lavă,
Să legi năpasta c-o centură,
Să simtă lumea că nu-i sclavă.
Nu răsturna oceanul vremii,
Ca să pierim în vre-o stihie,
O..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat, din...
Ce este poezia? E doar un vis etern.
Serafică-ntrupare, din care se desprind,
Imperii de lumină, altare care cern,
Din valurile lumii, a vremilor colind.
Ce este poezia? E doar un cânt pribeag,
Sublimul armoniei, ce leagă-n univers,...
Când lutul tânăr aleargă-n picior,
De mult e bătut de alții cu dor,
Și sprinten sare de-i joc arzător!
Necazuri n-are! Dureri nu-l cearcă,
Voios își bate joc de vre-o Parcă,
Și trece senin vâslind la barcă.
Când soare torid, când...
