Voi..., oameni,
care smulgeți, naturii taine,
care purtați pe umeri,
timpul ideal, de mâine,
care deslegați,
vraja pământului,
și zborul planetar,
care cinstiți munca
și cântul lunii,
care slăviți pacea,
și aruncați în hăuri,...
Eu sunt, cărarea unui deal,
Ce suie către munte,
Ecou, zorit de ideal,
O trecere, pe punte.
Eu sunt, argintul unui val,
Sclipire scurtă-n zare,
Din universul meu, banal,
Un cânt, în lume sare.
Eu sunt, norocul unui ins,
În...
Mi-i gândul oază călătoare,
Prin lungul largului astral,
În fice pom scântei-un soare,
În fice ram un ideal!
Din necuprins cuprinde-o rază,
Nemuritorul gând banal,
S-aprindă-n cer când înoptează,
Abisul pur în ireal!
Mi-i...
Mă tem, să număr ziua asta,
Să nu mă mistuie, năpasta,
În care, parcă am căzut,
Din nu știu ce..., necunoscut.
În care, parcă am trăit,
O lume, ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N amurgu-i roșu, aurit,
Din care, iar am...
Nu vreau să fiu decât un sol,
Din lumea care vine,
O lume, fără de pistol,
Făr de sclipiri cretine!
Vreau, să cobor din suferinți,
O lume primenită,
O lume, plină de dorinți,
Iubirii ei râvnită!
Întrezăresc, un ideal,
Când...
Amurgul meu, nu-i o fereastră,
Prin care stele se strecor,
Să-i schimbe ziua, clar-albastră,
Cu noaptea sumbrului decor!
Amurgul meu, nu-i o cădere,
În valuri verzi, ori după deal,
Ci doar un prunc, ce poartă-n ere,
Al lumii...
De când mă duc, pe la spital,
Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Că vindecarea-i cu putință!
Cum stau, cu trupuri vlăguite,
Într-o dogoare de Vezuviu,
Mulți sorb, cu buze pârguite,
Credinței lor, că beau din...
Cu noaptea..., tatăl meu, s-a stins,
În pacea..., tristului spital,
Zburând și el..., în necuprins,
Ca tot, ce-n lume-i..., ideal!
Acum..., nu plâng, ci, doar ascult,
Țărânii..., zbuciumul rărit,
Cum îmi ascunde..., tot mai mult,...
Datini vechi se trec cu anii,
Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!
Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!
Nu mai ninge...
Mă tem, să număr ziua asta,
Să nu se supere nevasta,
În care parcă m-am născut,
Nu știu nici când ne-am cunoscut.
În care, parcă am trăit,
Adesea ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N-amurgu-i roșu aurit.
Din care, iar am...
Amurgul meu nu-i o ruină,
Prin care stele se strecor,
Să șteargă pete de rugină,
Trăgând al nopții tainic stor.
Amurgul meu e-o vâlvătaie,
Ce cade-n mări, ori după deal,
Un prunc, ce poartă-ntr-o copaie,
Al lumii veșnic ideal....
Azi noapte, tatăl meu s-a stins,
În patu-i rece de spital,
Încremenit în necuprins,
După visări în ideal.
Nu-l plâng la groaapă, ci ascult,
Țărânii zbuciumul rărit,
Și simt cât l-am iubit de mult,
Acuma, când ne-a părăsit.
Cînd tot se-nveseleşte, cînd toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători
Şi inima aceea ce geme de durere
Şi sufletul acela,...
Marea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deşir
Lida vede-icoana mării
Şi pe faţă-i plâng gândiri.
Blonda Lid-amor gândeşte.
Marea vede chipu-i pal
Şi-n adâncu-i zugrăveşte
Prin ruini un ideal.
Un pescar pe ţărmuri trece...
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
Venere, marmură caldă, ochi de...
Mintea mea obosită
nu e mai proastă
decât mintea voastră odihnită,
hai să gândim împreună,
hai gândiţi şi voi,
încordaţi-vă minţile odihnite
şi produceţi gânduri.
Ce cânt acele broboane de sudoare
de pe frunţile voastre?...
Car nămol cu o căldare
La femeile care fac nudism.
În tinerețe aveam o părere mai bună
Despre femei;
Dar trebuie să facă cineva
Și treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc "cel care aduce nămol"
Și-și vad înainte de...
