Poezii despre Infinit

17 poezii despre infinit

Țara viselor de dor !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Declinându-mi viața toată,
În întunericul, profund,
Eu caut, dragostea curată,
În conturul lui, m-ascund.

Cum atrag, sfioase stele,
Depărtări, din infinit,
Eu, atrag, una din ele,
Cu, o liră, de argint.

Cum, a nopților tărie,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Sfârșitul!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Sfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Cînd timp aveam să sar s-ajung,
Din spații crude infinitul!

Dar m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Cu tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Chiar dacă...

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!

Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...

09 nov 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Știu..., că vremea, trece !

Caiet Nr. 7 - Poezii 1971

Am trecut, de mine tot, gonind durerea,
Am lăsat, necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațul tânăr de bărbat.

Știu, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu mi-i dat, cât veacul, poate, să trăiesc,...

12 mai 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Știu..., că vremea, trece ! (Variantă)

Caiet Nr. 7 - Poezii 1971

Au trecut milenii, tot gonind durerea,
Ne-au rămas necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațe, care-n ritmuri bat!

Știm, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu ni-i dat cât veacul, încă să trăim,...

12 mai 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Nu sperați!

Caiet Nr. 6 - Poezii 1971

Voi, cu gânduri solitare,
Rătăcite, în pustiu,
Nu sperați, albastră mare,
Fericirii, că nu știu!

Fericirea, e-o poveste,
Arcuită în delir,
Când vibrează-n dulce veste,
E în drum, spre cimitir.

Nu mai pierdeți, sfinte clipe,...

27 nov 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Cobor supus!

Caiet Nr. 6 - Poezii 1971

Cobor, supus, ca toată lumea,
Din piscul vieți-n josul scării,
Din urmă, mă gonește vremea,
Din soare, nourii uitării!

Și cum cobor, firava scară,
În veșnicii, ce m-au uitat,
Eu simt, ca-n reverii de seară,
Că mor visând,...

28 sep 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Opriți!

Caiet Nr. 5 - Poezii 1971

Opriți! O..., zei supremă clipa,
Când soarta-mi arde la zenit,
Să sorb regrete, din risipa,
Pierdută-adânc..., în infinit!

Opriți..., cât încă mai vibrează,
Să lege, alte universuri,
O..., dacă ruga, vă șochează,
Eu, cred în rugă,...

01 dec 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Sfârșitul!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Sfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Când timp aveam, să sar s-ajung,
Din spații crude, infinitul.

Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...

1970-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Chiar dacă...

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți.

Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...

09 nov 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Târziul!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Târziul l-am gândit prelung,
Când aveam timp, să-ntorc pământul,
Când ostenit, săream s-ajung,
Din spații crude, infinitul.

Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...

1970-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre infinit

Numai poetul...

Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde;
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mărei infinit.

Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului...

1868
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre infinit

...1

tu, mână,
de ce te întorci mereu spre ce a plecat?
tu, inimă, cântătoareo,
de ce te strângi în tine
cum un tei singur?
tu, ploaie,
pentru cine atâtea lacrimi,
ce doruri duci?
tu, poezie,
de ce curgi ca o apă de pârâu înalt
când se...

Mariana FulgerPoezie de Mariana Fulger despre infinit

Să ne-adunăm mâinile cu umbrele

să adunăm timpul trecut
cu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense
să nu se îndepărteze, să ne urmeze
să fim clipa cea mai bună
pentru zarea de lumină care vine
să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să fim pace, bucurie
inimă...

Mariana FulgerPoezie de Mariana Fulger despre infinit

Să privim

să privim un strop de soare
printr-o petală de floare
printr-un bob rotund de rouă
să privim luna cea nouă
și cum gâzele, o clipă
să ne lăsăm pe-o aripă
peste zare, peste mare
cum irișii de pe baltă
să privim bolta înaltă
vis cu vis, cu...

Mariana FulgerPoezie de Mariana Fulger despre infinit

Să ne-mbătăm cu-această dimineață

să ne-mbătăm cu-această dimineață
până când ne vor crăpa tălpile inimii
și tălpile sufletului de-atâta rouă
până când ziua nu se va fi ascuns în ea
iar soarele nu se va grăbi spre un alt răsărit
poezie fii-mi tu și zare, și cer, și infinit...

Mariana FulgerPoezie de Mariana Fulger despre infinit

Nervi de primăvară

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraș, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri și păreri...

O lungă deșertare zvonește împrejur,
E clar si numai soare....

George BacoviaPoezie de George Bacovia despre infinit